Treceți la conținutul principal

Mens sana in corpore sano

Nu fac sport, nu mănânc legume şi fructe atât cât ar trebui, nu evit E-urile, grăsimile (să nu vă imaginaţi că sunt fan), nu dorm 8 ore pe noapte...numai d'ălea bune! Asta înseamnă că îmi scurtez speranţa de viaţă, şi aşa evaluată la numai 77,1 ani. Aaaa, şi mi se mai întâmplă, rar, ce-i drept, să mă culc nedemachiată - 7 zile de îmbătrânire pentru ten, aşa se spune.
Dar iată că vin veşti bune! Potrivit oamenilor de ştiinţă, persoanele care au un suflet tânăr au şi o minte tânără, aşa că vor rămâne în formă pe măsură ce îmbătrânesc fizic. "Studiile precedente au arătat că o atitudine pozitivă ajută corpul sa fie mai sănătos şi prelungeste viaţa, dar acum s-a demonstrat ca acelaşi efect îl are şi asupra minţii", scrie Daily Mail.

Păi este minunat! Eu, una, am rămas "blocată" undeva pe la 23-24 de ani, nu ştiu dacă voi reuşi să-mi ajung mental vârsta biologică. Nici nu cred că mă interesează. Şi se mai zice că femeile sunt mai mature cu nu ştiu câţi ani decât vârsta pe care o au!

Comentarii

  1. Deni,tu nu ti-ai aratat NICIODATA varsta (Doamne, cum suna! De parca am avea 50 de ani si aratam a 49:)) ). Dar e adevarat, noi suntem mai mature ca EI. Sti, eu refuz sa cred ca ma 28 de ani! Ce mai faci? Cum merge serviciul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Denise, "iete" aici problema?
    Eu am 27;ea are 21, dar se simte de 16.Se cheama corupere de minori?

    RăspundețiȘtergere
  3. :) eee, nu ştiu cum e cu arătatul ăsta, dar sunt sigură că important este cum te simţi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă anonimule :P, cat timp din buletin reiese că are 21 de ani, esti acoperit! Acu', dacă se şi comportă ca la 16 ani, s-ar putea să fii pus în dificultate. Dar numai psihologic! În zilele noastre, oricum, nici fetele de 16 ani nu se mai simt corupte :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai