Treceți la conținutul principal

Alice în Ţara Minunilor+3D+IMAX

Am reuşit să mai ajung, în sfârşit, la cinema. M-am dus să văd "Alice in Wonderland" în format 3D, la IMAX în AFI Cotroceni.

Mi-era dor de o poveste şi, în plus, eram foarte curioasă să văd un film pe magnificul ecran cât juma' de stadion, aşa cum s-a scris în presă. În realitate, nu e atât de mare, dar e impresionant.

Filmul merită văzut, clar, la IMAX în format 3D. E un fel de realitate virtuală, acţiunea e proiectată în aşa fel încât ai impresia că eşti printre personaje, că te apropii sau, din contră, te îndepărtezi de ele! Au fost multe momente în care, pe scaun fiind, mă dădeam când spre stânga, când spre dreapta, ca să nu mă lovească ceva, deşi totul era la nivel de iluzie optică!

La final apare un fluture zburând, toţi eram cu mâna pe sus să-l atingem, atât de reale par unele faze!

Singurul neajuns este subtitrarea, te ameţeşte, dar eşti atenţionat dinainte că este în format 2D. Fiind vorba despre o poveste, nu a fost nevoie de o engleză în termeni specializaţi, aşa că m-am descurcat şi fără să urmăresc subtitrarea.

Nu trebuie uitat că e ceva aglomeraţie la IMAX. Recomand rezervarea online, la telefon nu aveţi nicio şansă. Sau, cum am reuşit eu ieri, încercaţi să mergeţi în timpul zilei, cu 30 de minute înainte de începerea filmului. Rezervările nu mai sunt valabile dacă oamenii nu se duc să-şi ridice biletele şi aşa reuşiţi să prindeţi locuri bune...nu luaţi mai jos de rândul 10!

Comentarii

  1. Am auzit de acest tip de cinematograf, sincer as vrea si eu sa vad un film acolo. Pacat ca in Rm. Valcea nu exista un astfel de cinema, desi cred ca ar avea succes. Eu am fost la teatru, in schimb :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit ca ai fost la teatru! Vreau si eu, dar uite ca n-am apucat. In Sibiu am vazut super piese, mi-au mers drept la suflet.

    RăspundețiȘtergere
  3. As vrea sa citesc o noua postare care sa se intituleze "Denisa in tara Adevarului". Imi doresc sa aflu ceva nou din experienta unei ziariste la Adevarul. Crezi ca e posibil? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu are niciun farmec sa povestesc despre experienta la un loc de munca...si nu e nici recomandat! dar voi povesti despre ceea ce intalnesc in drumul meu

    RăspundețiȘtergere
  5. I knw, i know! Stiu ca nu se poate. Asta si vroiam, o postare noua...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.