Treceți la conținutul principal

Presa românească - o mlaştină

Exact, o mlaştină cu multe bălării, o mlaştină care miroase urât... Nu vezi decât ce-i la suprafaţă, restul este tulbure.....şi împuţit. Te afunzi oricum, chiar dacă pasul făcut e corect sau nu. Nu prea ai de ce să te prinzi în mlaştina asta, căci o mână întinsă nu te trage, neapărat, la mal.

În mlaştină am intrat forţat, încă de anul trecut, când am început să nu ne mai primim salariile la timp. Unii, "mai puţin norocoşi", nu le-au mai primit deloc.

Au început zvonurile, cuvintele cheie erau: demisie, demitere, concediere, restructurare, criză. Au apărut primele concedieri în masă, scandalurile pentru neprimirea drepturilor salariale pe munca depusă, s-a ajuns la procese intentate de angajaţii daţi afară fără salarii compensatorii.

Au început restructurările, azi la o revistă, mâine la o televiziune.....la început câte 5, 10, s-a ajuns la o redacţie întreagă.

"Criza asta înseamnă declinul presei scrise", este pe buzele tuturor. Jurnalişti cu o vechime de peste 10 ani nu-şi mai găsesc locul în mlaştina asta. Ori începi un business pe cont propriu, gen o publicaţie online, ori te laşi naibii de presă. Nimeni, nu te mai alege după valoare, eşti un nume care, dacă valorezi prea mult, s-ar putea să rămâi pe afară. Cred că pentru cei tineri e mai bine, oricând e loc pentru voluntari, pentru cei "dornici să înveţe meserie".

Din câte se ştie până acum, "Gardianul", "Cotidianul", "Ziua", "Business Standard" şi-au schimbat traiectoria ori s-au oprit. Circulă zvonuri, confirmate mai mult sau mai puţin, că lucrurile nu stau bine nici la "Evenimentul zilei" sau "Jurnalul Naţional".

Restructurări s-au făcut cam în toate redacţiile de ştiri, scăderile de salarii au atins şi angajaţii caselor de producţie, care vând emisiuni televiziunilor şi care se presupune că "merg". 

La mine, lucrurile au fost cam aşa, pe scurt: din vara trecută, salarii primite cu întârzieri; apoi am fost scoşi la vânzare; peste două luni, răsturnare de situaţie, n-am mai fost de dat, ci de păstrat, că suntem "rentabili"; promisiuni că totul va fi bine, apoi iar răsturnare de situaţie, s-au anunţat restructurări de 80%, de atâta rentabilitate. 

Zarurile au fost aruncate, jocurile făcute, iar acum se cerne toată presa. Sunt curioasă cum va arăta mlaştina după asanare.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai