În 2005 am ajuns în Bucureşti. Studentă, amărâtă, cu două facultăţi în spate. Şi m-am aciuat, cum altfel, la rude! Ştiţi vorba aia că e mai bine printre străini....e adevărată. După trei luni a trebuit să-mi caut o nouă casă, numai că nu aveam bani şi nici job.
Învăţasem şi eu că trebuie să-ţi pui CV-ul pe e-jobs ca să ai de muncă. Numai că nu se ivea nimic, aşa că m-am băgat într-un loc unde munceau mulţi studenţi, iar programul era flexibil. În fapt, era o hală mare unde studenţii de ocazie făceau ambalaje pentru diverse produse cosmetice: îndoit carton, lipit chestii de plastic, folii, decupat.....lucru manual. Aş fi plecat din prima zi, dar mă măcina gândul că nu am cum să mă întreţin. Aşa că am rămas. Ce umilită m-am mai simţit.....că fac o facultate şi una cu 8 clase urlă la mine că nu am lipit bine nu ştiu ce, că toţi povesteau despre minunatele chefuri maneliste şi vorbeau cu dezacorduri, că fiecare operaţiune era plătită cu 25/50/100 lei vechi (vorbesc foarte serios). Ideea e că după două săptămâni am abandonat, încasând magnifica sumă de 700.000 lei vechi, cu care mi-am plătit telefonul şi atât.
Am plecat de la rude, cu lucruşoarele adunate în cele două genţi cu care venisem în Bucureşti. Disperată că nu pot să mă mut în chirie şi că ai mei nu mă pot întreţine, am acceptat să stau la sora unei prietene, în cămin, în Regie. Pe blat, normal. 5 luni de zile am împărţit patul cu fătuca şi am făcut pe jumate toate cheltuielile. Mi-am găsit şi job, dar ştiţi cum e la început: primul serviciu, student, bani foarte puţini. Dar era un pas înainte. Numai că au început şi aici problemele.
Învăţasem şi eu că trebuie să-ţi pui CV-ul pe e-jobs ca să ai de muncă. Numai că nu se ivea nimic, aşa că m-am băgat într-un loc unde munceau mulţi studenţi, iar programul era flexibil. În fapt, era o hală mare unde studenţii de ocazie făceau ambalaje pentru diverse produse cosmetice: îndoit carton, lipit chestii de plastic, folii, decupat.....lucru manual. Aş fi plecat din prima zi, dar mă măcina gândul că nu am cum să mă întreţin. Aşa că am rămas. Ce umilită m-am mai simţit.....că fac o facultate şi una cu 8 clase urlă la mine că nu am lipit bine nu ştiu ce, că toţi povesteau despre minunatele chefuri maneliste şi vorbeau cu dezacorduri, că fiecare operaţiune era plătită cu 25/50/100 lei vechi (vorbesc foarte serios). Ideea e că după două săptămâni am abandonat, încasând magnifica sumă de 700.000 lei vechi, cu care mi-am plătit telefonul şi atât.
Am plecat de la rude, cu lucruşoarele adunate în cele două genţi cu care venisem în Bucureşti. Disperată că nu pot să mă mut în chirie şi că ai mei nu mă pot întreţine, am acceptat să stau la sora unei prietene, în cămin, în Regie. Pe blat, normal. 5 luni de zile am împărţit patul cu fătuca şi am făcut pe jumate toate cheltuielile. Mi-am găsit şi job, dar ştiţi cum e la început: primul serviciu, student, bani foarte puţini. Dar era un pas înainte. Numai că au început şi aici problemele.
hmm... ne tii in suspans? :)
RăspundețiȘtergere:) ma tot gandesc...sa nu omit ceva!!!! ca ar fi pacat
RăspundețiȘtergere