Treceți la conținutul principal

Ce-şi doresc femeile ?

Am văzut mai demult un film numit astfel, "What women want", cu Mel Gibson şi Helen Hunt, foarte mişto. Dar nu despre film vreau să scriu. Ci despre o listă a dorinţelor pe care am scris-o când eram în liceu, cred, găsită de curând printre paginile jurnalului ţinut de mine în adolescenţă.

Am citit-o şi am avut surpriza să văd că sunt, încă, în căutarea unui bărbat care să corespundă cerinţelor pe care le aveam atunci. Hmmm! Ori gândeam matur pentru acea vârstă, având în vedere că am scris lista pe la 15-16 ani, ori am rămas cu mintea de atunci :)

Nu cred că voiam sau vreau prea multe de la un bărbat, majoritatea "calităţilor" ar trebui să existe în materia lui genetică. Totuşi, nu am reuşit, până acum, să găsesc pe cineva care să aibă nici măcar 1/2 din ce-mi doresc...

Ciudat este că, atunci când eşti cucerită de anumite calităţi la un bărbat, oricât de puţine ar fi acelea, există riscul să dispară în timp. Pur şi simplu! Să înţeleg că există un "arsenal de goodies" pe care le poţi savura pentru scurt timp? Pentru ca apoi să revii la inconfundabilul gust de sărat-amar? Ciudat, după cum spuneam!

Dar mai bine mă întorc la lista mea şi la bărbatul "ideal", care, bineînţeles, nu există, dar la care visăm toate cu ochii laaaaarg deschişi :)

Voiam şi vreau un bărbat care să-mi spună că mă iubeşte, să-mi aducă flori, să fie inventiv, cu imaginaţie, să aibă iniţiativă, să-i placă să ieşim în parc sau la o distracţie, să fie galant, să fie adeptul 50%-50% în privinţa treburilor casnice, să aibă gust în privinţa look-ului, să fie manierat, să mă răsfeţe, să respecte regulile de igienă, să aibă simţul umorului, să aibă spirit de aventură, să fie respectuos, înţelegător, să aibă răbdare, să fie tandru, sincer, inteligent, fidel (adică monogam!), sociabil, să aibă voinţă să înveţe lucruri noi. Implicit, să nu fie violent, brutal, nervos, dependent de vicii, conservator sau încăpăţânat.

Cam atât! Un paragraf de 7 rânduri. Şi nu am inclus vila, super maşina, contul din bancă, pătrăţelele de pe abdomen sau ochii albaştri....pentru că mi se rupe!

Comentarii

  1. denisa, cred ca si eu imi doream ceva asemanator. de fapt si acum imi doresc la fel:)) desi viata ne caleste si ne arata ca mai greu gasim astfel de barbati sau care sa aiba macar o parte din acele calitati, noi tot mai visam.

    RăspundețiȘtergere
  2. daaa, visam si nu reusim deloc sa ne adaptam la realitatea...care este!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Voiam şi vreau un bărbat care să-mi spună că mă iubeşte, să-mi aducă flori, să fie inventiv, cu imaginaţie, să aibă iniţiativă, să-i placă să ieşim în parc sau la o distracţie, să fie galant, să fie adeptul 50%-50% în privinţa treburilor casnice, să aibă gust în privinţa look-ului, să fie manierat, să mă răsfeţe, să respecte regulile de igienă, să aibă simţul umorului, să aibă spirit de aventură, să fie respectuos, înţelegător, să aibă răbdare, să fie tandru, sincer, inteligent, fidel (adică monogam!), sociabil, să aibă voinţă să înveţe lucruri noi. Implicit, să nu fie violent, brutal, nervos, dependent de vicii, conservator sau încăpăţânat.

    Cam atât! Un paragraf de 7 rânduri. Şi nu am inclus vila, super maşina, contul din bancă, pătrăţelele " Denise, tu sigur nu-ti doresti un robot?

    RăspundețiȘtergere
  4. Sigur, sigur! Nu ma pricep la roboti, dar din cate stiu in acest moment, acestia nu au sentimente, imaginatie, vointa etc. Ori eu vreau exact contrariul....deci sigur nu vreau un robot!

    RăspundețiȘtergere
  5. "acestia nu au sentimente, imaginatie, vointa"

    Hmmmm!
    Totul e relativ imi spunea Einstein la un pahar de vin:
    Sentimente-astea se duc repede;
    Imaginatie-lui nu-i trebuie daca ai tu;
    Vointa-degeaba e vointa daca nu e putere,ori robotul poate si dupa ce a spalat vasele sau a jucat fotbal.( si nici nu face burta de la bere)
    Asa ca te las sa te mai gandesti!
    Acorda-i o sansa plsssssss!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca voiam un robot, zau ca scriam despre el! Dupa cum imi scrii tu, eu inteleg ca si barbatul, lipsit de calitatile pe care le vreau eu, e tot un robot, care are dezavantajul, insa, ca nu mai poate dupa ce a jucat fotbal sau a spalat vaasele si ca face burta de la bere!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...