Treceți la conținutul principal

Alerg după linişte

Încep să mă simt. Vreau linişte. Vreau să nu fac nimic, să nu mă gândesc la nimic, să privesc aiurea şi mintea să mi se golească de tot!

Nu mi-aş fi închipuit că o să ajung să-mi doresc linişte. Dacă simţeam asta acum 7-8 ani, poate rămâneam în Sibiu! Dar uite-mă în Bucureşti....visul meu cel arzător s-a împlinit: fuga după şi printre mijloacele de transport, prin mulţime, aglomeraţie, gălăgie, haos până la limita suportabilului şi, bineînţeles, în câmpul muncii de jurnalist!

Nu regret! Doar că.....aştept zilele în care să nu mai sune telefonul de serviciu de la 9 dimineaţa până la 8-9 seara., de exemplu! Sau să nu mai stau pe laptop toată ziua, să văd ce comunicate sau decizii au mai apărut ştiu eu pe unde. Să nu mai fiu nevoită să car laptopul după mine în fiecare zi. Să nu mai ascult ştiri. Să nu-mi mai verific mail-ul de serviciu. Să nu mai trebuiască să vorbesc zilnic cu oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea, dar de care mă folosesc pentru a-mi face munca.

Nu pot să uit cum, în urmă cu vreo 2 ani, când am revenit în Bucureşti, după 3 luni de absenţă, m-am dus la Unirea, la o oră de vârf, şi l-am sunat pe tata: "Tati, auzi?". "Ce? gălăgia?". "Nu, viaţa!"

Fapt divers

Moscul este secreţia puternic mirositoare produsă de glanda sexuală a masculului unei specii de căprioare din Asia (Moschus moschiferus). Este folosit în parfumeria fină şi în medicina tradiţională chineză de 5000 de ani încoace. Este mai scump decât aurul, astfel incât, prin comparaţie, gram la gram, un gram de mosc valorează de trei ori mai mult decât greutatea sa în aur.


Comentarii

  1. te inteleg perfect! eu nu mi-am dorit bucuresti nicio clipa, dar iata ca tot aici am ajuns. nu imi pare rau, dar uneori agitatia asta ma epuizeaza...si atunci imi doresc cu disperare sa fug acasa. acolo e intotdeauna liniste, intalnesc oameni care stiu sa imi spuna o vorba buna si sa imi faca ziua mai frumoasa doar cu un zambet. dar noi am ales "viata" asa ca hai sa nu ne plangem si sa incercam s-o facem mai frumoasa :D

    RăspundețiȘtergere
  2. stii cat de bine e sa poti sa-ti tii telefonul in geanta si nu in dinti? stii cat de bine e cand nu mai esti nevoita sa te duci cu telefonul la buda, iar prima persoana cu care vorbesti dimineata sa fie prietenul si nu denisa sau ionela?:D. e al dracului de bine sa nu ai ce mail sa verifici, sa nu fie nevoie sa inveti fluxul de dinafara, sa ai timp sa te speli si sa te vopsesti...si totusi mi-e cam dor de un mandat la 12 noaptea...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu.