Treceți la conținutul principal

Accesul în Palatul Parlamentului.....prin tunel, vă rugăm!

În mod normal nu aş scrie despre acest edificiu, dar astăzi s-a întâmplat o chestie care m-a scos din sărite.

Trebuia să ajung la o conferinţă, de dimineaţă, undeva la etajul 10, în Palatul Parlamentului. Am urmat instrucţiunile din comunicatul de presă şi m-am dus la intrarea centrală, cu covor roşu. Acolo am fost informată de băieţii în uniformă că trebuie să intru prin tunel! Le-am explicat că sunt acreditată pe toată clădirea, că sunt de la presă, că mi s-a spus precis pe unde să intru....nimic! Prin tunel, vă rog.

Buuun! Am întrebat alţi băieţi în uniformă pe unde trebuie să merg pentru a ajunge la etajul 10, prin tunel. Numai că, după ei, una era intrarea prin tunel, alta era intrarea pentru a ajunge la 10. După ce m-am învârtit ca titirezul prin grădina Palatului, m-am întors la covorul roşu, de unde am fost, din nou, direcţionată...către tunel! Mi s-a spus că aşa a dat dispoziţie nu ştiu cine, ca presa să intre prin subteran.

Până la urmă l-am găsit. M-am prezentat la poartă, m-au legitimat, mi-au dat indicaţii şi....am început să merg prin tunel, până am ajuns undeva, la subsol. Eram numai eu şi maşinile! Şi tomberoanele de gunoi, pe lângă care m-am plictisit să tot merg şi am făcut prima la stânga, am luat primul lift care....nu ajungea la 10. Am schimbat liftul pe la etajul 4, m-am milogit de liftieră care îmi tot spunea că nu are voie să mă ducă la 10, că eu trebuia să merg cu alt lift (serios?!!!!!)

Am ajuns, în cele din urmă, la destinaţie, unde am fost primită cu scuze că....deh, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg!

După terminarea conferinţei a reînceput aventura! M-au urcat gazdele într-un lift, altul decât cel cu care venisem. Şi care oprea numai la 7 şi la subsol. Asta am aflat după ce am apăsat pe toate butoanele şi nu înţelegeam de ce pendulam între etajele 9 şi 10. Nerviiii! am ales subsolul, trebuia să ies odată. La subsol, am cugetat...pe unde să ies......că era cam întuneric. Instinctul m-a condus spre uşă (una nouă!), unde m-a întâmpinat alt băiat în uniformă.

"De unde sunteţi?"
"De la presă."
"Domnişoara Denisa?"
(ooo, mă aşteptau!)
Da...
A început morala....pe unde am intrat, că trebuia pe aici, că nu am respectat instrucţiunile, că ce, riscă el să fie tras la răspundere...bla bla bla.

"După ce că mă puneţi să intru prin tunel, pe unde intră doar maşinile, şi trebuie să trec pe lângă toate tomberoanele, când abia reuşesc să ajung la conferinţă, mă mai întrebaţi de ce nu am reuşit să intru pe aici ???? Eu mă bucur că am ieşit!"

Şi am plecat. Tot prin tunel, normal!

Comentarii

  1. astia de la parlament au o problema serioasa. tin minte cand m-am ratacit si eu pe acolo, ce-i drept nu prin tunel ci pe covorul verde.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...