Treceți la conținutul principal

Trei luni de sămânţă şi două de mucegai!

(postare iniţială: 31 Oct 2007)

Acum două luni am schimbat, pentru a nu ştiu câta oară, locuinţa. Şi a trebuit să iau după mine lucrurile "risipite" prin vreo 3 case: maşina de spălat, frigiderul, calculatorul, vasele, 4-5 valize cu haine plus 20 de punguţe (nu exagerez) cu tot felul de nimicuri. Am făcut rost de o dubiţă, de 4 băieţi şi am demarat operaţiunea "monstru". M-am mutat.

Interesant este cum a decurs trecerea pe la una din cele trei case, unde se afla majoritatea obiectelor mai sus menţionate. Plecasem din locuinţa respectivă (garsonieră) cu 3 luni înainte să decid să-mi iau lucrurile. Din motive diverse, mi-am lăsat acolo maşina de spălat, frigiderul şi altele. Când m-am hotărât să le iau, mi-am anunţat fosta colegă cu o săptămână înainte: "Vin să-mi iau lucrurile!". Cu două zile înainte de momentul crucial (urma s-o las fără obiecte "must have" în zilele noastre), i-am spus, într-o discuţie pe mess, că am făcut rost de o dubă şi că vin fără nici un dubiu.

- Dubă??? pentru ce dubă???" (a fost prima ei reacţie)
- Păi cum altfel să car tot ce am adunat aici?
- Cum, îmi iei şi maşina de spălat? şi frigiderul???
- Dăaaa
- Nu mi-ai zis
- Cum?...nu ţi-am zis eu că vin să-mi iau lucrurile?
- Ba da, dar......nu că iei tot.
- Tu ce credeai că voi lua? ("după ce le-ai folosit trei luni", mă gândeam eu, "lăsând cele 9 în care am locuit împreună")
- Păi.....hainele şi nişte cărţi.

Hmmm....n-am mai zis mare lucru, nu prea găseam replici pentru logica ei. În fine.....vine partea a doua, tot pe mess:

- Auzi.....nu vrei să-ţi dau nişte bani pe maşina de spălat şi pe frigider?
- Cum să-mi dai bani? (menţionez că nu ştia că mă mut altundeva, credea că le voi duce acasă - my reasons )
- Păi tu nu mai ai nevoie de ele...decât să te chinui să le duci acasă.....Tu poţi să-ţi iei modele mai noi
Nu zău! De parcă le luasem de la second! nici nu adusesem maşina în ţiplă cu câteva luni în urmă.... Răspunsul meu a fost ceva de genul "nu vreau".

A venit ziua!

(În mod normal, când îi spui cuiva că îi iei lucrurile, care de altfel îţi aparţin, şi pe care le-a folosit moca destul timp, te aştepţi să le găseşti gata de "expediere")

Când am ajuns în garsonieră, situaţia era următoare: frigiderul în priză ocupat cu resturi de te miri ce, calculatorul funcţiona, vasele mele erau peste tot, inclusiv în chiuvetă, murdare. Am început să-mi împachetez ce aveam pe acolo, grăbită de băiatul cu duba, care mai avea şi alte treburi. Ex - colega a mea a intervenit....nu, nu să mă ajute, cum vă imaginaţi (în sensul ăsta "n-a mişcat un deget"), ci să mă întrebe: "Auzi, tu ştii cum se face un DVD cu muzică? N-am reuşit să-mi iau muzica de pe calculatorul tău".

Reacţia mea (mută)

Şi am continuat să împachetez. Şi am luat genţile cu haine, şi am luat cărţile, şi am umplut cele 20 de punguţe cu nimicuri, şi am eliberat frigiderul, şi mi-am scos vasele soioase din chiuvetă şi le-am băgat în alte punguţe şi tot aşa.....şi ea l-a rugat pe unul din baieţii care mă ajuta la cărat: "Mie nu-mi merge...mă ajuţi tu cu DVD-ul ăsta?"

Reacţia mea (mută)

Dăm pe rapid desfăşurarea acţiunii, întrerupem puţin pentru a preciza că fata s-a nevrozat că am făcut dezordine, după ce ea se străduise să facă ordine în casă (1. era "greu" să aştepte până plecam eu; 2. a pus în ordine tot, mai puţin lucrurile mele), reluăm (tot pe rapid) şi ajungem la "pa, pa, mai vorbim".

Derulăm tot pe rapid instalarea în noua casă, punerea pe pauză a frigiderului meu (am dat de unul mai încăpător ) şi ajungem la seara trecută, când m-am încumetat să deschid uşa de la frigider şi................................. mucegaiiiii...... miros.

M-am înarmat cu Oust, mănuşi de cauciuc, apă, oţet, detergent, burete, perie şi....am trecut la dezmembrat frigiderul (se întinsese mucegaiul, nu glumă), la îndepărtat sporii ăia maronii şi verzi şi dă-i...spălat, frecat, limpezit şi tot aşa.

Deh, aşa-mi trebuie dacă n-am verificat la timp ce substanţe s-au scurs prin frigiderul meu, ce resturi s-au lipit prin colţişoarele lui şi au "procreat" un mediu propice de extras ampicilina!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.