Treceți la conținutul principal

Trei luni de sămânţă şi două de mucegai!

(postare iniţială: 31 Oct 2007)

Acum două luni am schimbat, pentru a nu ştiu câta oară, locuinţa. Şi a trebuit să iau după mine lucrurile "risipite" prin vreo 3 case: maşina de spălat, frigiderul, calculatorul, vasele, 4-5 valize cu haine plus 20 de punguţe (nu exagerez) cu tot felul de nimicuri. Am făcut rost de o dubiţă, de 4 băieţi şi am demarat operaţiunea "monstru". M-am mutat.

Interesant este cum a decurs trecerea pe la una din cele trei case, unde se afla majoritatea obiectelor mai sus menţionate. Plecasem din locuinţa respectivă (garsonieră) cu 3 luni înainte să decid să-mi iau lucrurile. Din motive diverse, mi-am lăsat acolo maşina de spălat, frigiderul şi altele. Când m-am hotărât să le iau, mi-am anunţat fosta colegă cu o săptămână înainte: "Vin să-mi iau lucrurile!". Cu două zile înainte de momentul crucial (urma s-o las fără obiecte "must have" în zilele noastre), i-am spus, într-o discuţie pe mess, că am făcut rost de o dubă şi că vin fără nici un dubiu.

- Dubă??? pentru ce dubă???" (a fost prima ei reacţie)
- Păi cum altfel să car tot ce am adunat aici?
- Cum, îmi iei şi maşina de spălat? şi frigiderul???
- Dăaaa
- Nu mi-ai zis
- Cum?...nu ţi-am zis eu că vin să-mi iau lucrurile?
- Ba da, dar......nu că iei tot.
- Tu ce credeai că voi lua? ("după ce le-ai folosit trei luni", mă gândeam eu, "lăsând cele 9 în care am locuit împreună")
- Păi.....hainele şi nişte cărţi.

Hmmm....n-am mai zis mare lucru, nu prea găseam replici pentru logica ei. În fine.....vine partea a doua, tot pe mess:

- Auzi.....nu vrei să-ţi dau nişte bani pe maşina de spălat şi pe frigider?
- Cum să-mi dai bani? (menţionez că nu ştia că mă mut altundeva, credea că le voi duce acasă - my reasons )
- Păi tu nu mai ai nevoie de ele...decât să te chinui să le duci acasă.....Tu poţi să-ţi iei modele mai noi
Nu zău! De parcă le luasem de la second! nici nu adusesem maşina în ţiplă cu câteva luni în urmă.... Răspunsul meu a fost ceva de genul "nu vreau".

A venit ziua!

(În mod normal, când îi spui cuiva că îi iei lucrurile, care de altfel îţi aparţin, şi pe care le-a folosit moca destul timp, te aştepţi să le găseşti gata de "expediere")

Când am ajuns în garsonieră, situaţia era următoare: frigiderul în priză ocupat cu resturi de te miri ce, calculatorul funcţiona, vasele mele erau peste tot, inclusiv în chiuvetă, murdare. Am început să-mi împachetez ce aveam pe acolo, grăbită de băiatul cu duba, care mai avea şi alte treburi. Ex - colega a mea a intervenit....nu, nu să mă ajute, cum vă imaginaţi (în sensul ăsta "n-a mişcat un deget"), ci să mă întrebe: "Auzi, tu ştii cum se face un DVD cu muzică? N-am reuşit să-mi iau muzica de pe calculatorul tău".

Reacţia mea (mută)

Şi am continuat să împachetez. Şi am luat genţile cu haine, şi am luat cărţile, şi am umplut cele 20 de punguţe cu nimicuri, şi am eliberat frigiderul, şi mi-am scos vasele soioase din chiuvetă şi le-am băgat în alte punguţe şi tot aşa.....şi ea l-a rugat pe unul din baieţii care mă ajuta la cărat: "Mie nu-mi merge...mă ajuţi tu cu DVD-ul ăsta?"

Reacţia mea (mută)

Dăm pe rapid desfăşurarea acţiunii, întrerupem puţin pentru a preciza că fata s-a nevrozat că am făcut dezordine, după ce ea se străduise să facă ordine în casă (1. era "greu" să aştepte până plecam eu; 2. a pus în ordine tot, mai puţin lucrurile mele), reluăm (tot pe rapid) şi ajungem la "pa, pa, mai vorbim".

Derulăm tot pe rapid instalarea în noua casă, punerea pe pauză a frigiderului meu (am dat de unul mai încăpător ) şi ajungem la seara trecută, când m-am încumetat să deschid uşa de la frigider şi................................. mucegaiiiii...... miros.

M-am înarmat cu Oust, mănuşi de cauciuc, apă, oţet, detergent, burete, perie şi....am trecut la dezmembrat frigiderul (se întinsese mucegaiul, nu glumă), la îndepărtat sporii ăia maronii şi verzi şi dă-i...spălat, frecat, limpezit şi tot aşa.

Deh, aşa-mi trebuie dacă n-am verificat la timp ce substanţe s-au scurs prin frigiderul meu, ce resturi s-au lipit prin colţişoarele lui şi au "procreat" un mediu propice de extras ampicilina!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...