(postare iniţială: 08 Nov 2007)
Vara asta m-am decis să mă spovedesc...ideea mi-a venit în condiţiile în care eram în vizita la o prietenă din Braşov. Într-o zi, mi-a propus să vizităm nu ştiu ce mânăstire. Am fost de acord şi m-a gândit că nu ar fi rău să mai mărturisesc câte ceva....la cât se adunase!
Am plecat, noi două, spre mânăstirea cu pricina....al cărei nume îmi scapă. Odată ajunse acolo, m-am înscris prima la cuvânt. Stareţul mânăstirii, călugăr de profesie (şofer, de fapt, dar am aflat puţin mai târziu), m-a întrebat cum mă cheamă şi de ce vreau să mă spovedesc. Am făcut cunoştinţă şi i-am spus că nu-mi merge nimic bine (really???) şi că cei din jur îmi spun că e posibil ca cineva să-mi fi făcut farmece.
Acum....eu venisem să ma spovedesc, să dau detalii despre tot ce-am făcut prin încălcarea celor 10 porunci. Dar călugărul a considerat că este mai bine să îmi citească din cele sfinte.
Bun!...am îngenunchiat sub patrafir, iar respectivul a luat o carte şi a început să-mi citească (cunoscătorii ştiu că aceasta este procedura). Doar că după 5-10 minute de stat în genunchi, cu cartea pe cap (că era sprijinită pe capul meu, am uitat să menţionez)....am obosit. I-am spus că nu mai pot sta aşa şi m-am ridicat.
"Nu-i nimic, îţi citesc altceva", spune călugărul. Eu rămân în picioare, tot sub patrafir, el caută altă carte...nici urmă de spovedit
A început să bolborosească diverse, din care nu-mi înţelegeam decât prenumele. Şi tot gesticula cu mâinile, pe care le simţeam pe cap, pe urechi, pe umeri şi pe spate. Urma faza îmbrăţişării.
Pun pariu că această procedură nu este aşa de cunoscută
Pipăielile în stil duhovnicesc au durat câteva minute, dar mie mi s-au părut ore, mai ales că năduşeam de zor ...sub patrafir!!! E de la sine de înţeles că, în loc să mă rog şi să mă relaxez, eram super crispată şi mă gândeam : "ce naiba face??? e cu capu sau mi se pare???"
Reamintesc că eram în faza de citit, da????? sub patrafir, da???
M-a pus iar în genunchi şi.....pe cuvânt dacă exagerez cu ceva în cele ce urmează: (offf) (bleah) îmi pusese nâinile pe cap şi mă trăgea cu capul spre acea zonă....nu e greu de imaginat, dacă eu eram în genunchi, cam pe unde ajungeam, nu???? Eu mă ţineam dârză şi dădeam în retragere (adică mă târam, în genunchi, mai în spate). Şi el se ţinea dârz, nu-şi lua mâinile de pe capul meu....f************
Brusc am devenit conştientă că sunt într-o biserică şi că-l înjur, în gând, pe cel la care intenţionam să mă spovedesc. Aşa că m-am ridicat instantaneu (de sub patrafir) şi i-am spus: "Mă scuzaţi, trebuie să mă duc să-mi iau pastilele pentru rinichi, tocmai am o criză şi nu mai pot sta nici în picioare, nici în genunchi"
Ăsta a rămas cam aşa.... ...şi mi-a atras atenţia să nu plec până nu mă miruie. M-am conformat, din respect pentru ceva în care cred de mică. A venit cu.....o sticlă de 1 litru plină cu mir. Cunoscătorii ştiu că ia una bucată beţişor cu vată sau altceva, se înmoaie puţin în mir şi se fac cruci mici pe încheieturi, la mâini. Nenea l-a turnat pur şi simplu....parcă voiam să mă spăl Mi-am făcut eu singură nişte cruci, mai aveam o groază de mir pe palme şi idiotul a turnat iar....am intrat în panică, mirul îmi curgea printre degete.
"Părinte, nu mai turnaţi, ce să fac cu atâta mir?"
"Dă-ţi aşa, pe mâini...", m-a sfătuit el. Şi mi-am dat până la cot.
Şi miruită, şi crizată, dau să ies.
M-a oprit iar. "Stai să-ţi dau numărul meu de telefon, să mă suni când vrei să-ţi citesc ceva". (no comment)
Bun!!! mi-a dat numărul de mobil (lol), o carte şi.....MEMORABIL...mi-a spus: "Sigur ai ceva făcut, merge greu rugăciunea cu tine".
f********************
Ipocritul naibii
Am ieşit alergând din clădire. Prietena mă aştepta nerăbdătoare. "Hai, fată, ce ai făcut atâta? M-am săturat să te aştept". Eu i-a spus doar "nu te spovedi" şi am continuat să alerg. Asta după mine.
"Ce ai păţit??? Doamneee, ce albă eşti la faţă! Eşti bine? Ce s-a întâmplat?"
Când am ajuns la maşină, i-am spus ce se întâmplase. Nu se mai putea opri din râs
Pe scurt: fata a relatat povestea unor oameni din sat, care i-au spus că stareţul era de profesie şofer. Seara am făcut un grătar şi toţi miroseau a fum şi mici, eu......a mir
Asta era atunci. În urmă cu o lună (suntem în 17 mai 2009) am aflat că nenea şi-a văzut de practicile neortodoxe până când a picat în plasa reporterilor PRO TV, care l-au filmat cu camera ascunsă şi...atât i-a fost: a zburat de la mânăstire.
Vara asta m-am decis să mă spovedesc...ideea mi-a venit în condiţiile în care eram în vizita la o prietenă din Braşov. Într-o zi, mi-a propus să vizităm nu ştiu ce mânăstire. Am fost de acord şi m-a gândit că nu ar fi rău să mai mărturisesc câte ceva....la cât se adunase!
Am plecat, noi două, spre mânăstirea cu pricina....al cărei nume îmi scapă. Odată ajunse acolo, m-am înscris prima la cuvânt. Stareţul mânăstirii, călugăr de profesie (şofer, de fapt, dar am aflat puţin mai târziu), m-a întrebat cum mă cheamă şi de ce vreau să mă spovedesc. Am făcut cunoştinţă şi i-am spus că nu-mi merge nimic bine (really???) şi că cei din jur îmi spun că e posibil ca cineva să-mi fi făcut farmece.
Acum....eu venisem să ma spovedesc, să dau detalii despre tot ce-am făcut prin încălcarea celor 10 porunci. Dar călugărul a considerat că este mai bine să îmi citească din cele sfinte.
Bun!...am îngenunchiat sub patrafir, iar respectivul a luat o carte şi a început să-mi citească (cunoscătorii ştiu că aceasta este procedura). Doar că după 5-10 minute de stat în genunchi, cu cartea pe cap (că era sprijinită pe capul meu, am uitat să menţionez)....am obosit. I-am spus că nu mai pot sta aşa şi m-am ridicat.
"Nu-i nimic, îţi citesc altceva", spune călugărul. Eu rămân în picioare, tot sub patrafir, el caută altă carte...nici urmă de spovedit
A început să bolborosească diverse, din care nu-mi înţelegeam decât prenumele. Şi tot gesticula cu mâinile, pe care le simţeam pe cap, pe urechi, pe umeri şi pe spate. Urma faza îmbrăţişării.
Pun pariu că această procedură nu este aşa de cunoscută
Pipăielile în stil duhovnicesc au durat câteva minute, dar mie mi s-au părut ore, mai ales că năduşeam de zor ...sub patrafir!!! E de la sine de înţeles că, în loc să mă rog şi să mă relaxez, eram super crispată şi mă gândeam : "ce naiba face??? e cu capu sau mi se pare???"
Reamintesc că eram în faza de citit, da????? sub patrafir, da???
M-a pus iar în genunchi şi.....pe cuvânt dacă exagerez cu ceva în cele ce urmează: (offf) (bleah) îmi pusese nâinile pe cap şi mă trăgea cu capul spre acea zonă....nu e greu de imaginat, dacă eu eram în genunchi, cam pe unde ajungeam, nu???? Eu mă ţineam dârză şi dădeam în retragere (adică mă târam, în genunchi, mai în spate). Şi el se ţinea dârz, nu-şi lua mâinile de pe capul meu....f************
Brusc am devenit conştientă că sunt într-o biserică şi că-l înjur, în gând, pe cel la care intenţionam să mă spovedesc. Aşa că m-am ridicat instantaneu (de sub patrafir) şi i-am spus: "Mă scuzaţi, trebuie să mă duc să-mi iau pastilele pentru rinichi, tocmai am o criză şi nu mai pot sta nici în picioare, nici în genunchi"
Ăsta a rămas cam aşa.... ...şi mi-a atras atenţia să nu plec până nu mă miruie. M-am conformat, din respect pentru ceva în care cred de mică. A venit cu.....o sticlă de 1 litru plină cu mir. Cunoscătorii ştiu că ia una bucată beţişor cu vată sau altceva, se înmoaie puţin în mir şi se fac cruci mici pe încheieturi, la mâini. Nenea l-a turnat pur şi simplu....parcă voiam să mă spăl Mi-am făcut eu singură nişte cruci, mai aveam o groază de mir pe palme şi idiotul a turnat iar....am intrat în panică, mirul îmi curgea printre degete.
"Părinte, nu mai turnaţi, ce să fac cu atâta mir?"
"Dă-ţi aşa, pe mâini...", m-a sfătuit el. Şi mi-am dat până la cot.
Şi miruită, şi crizată, dau să ies.
M-a oprit iar. "Stai să-ţi dau numărul meu de telefon, să mă suni când vrei să-ţi citesc ceva". (no comment)
Bun!!! mi-a dat numărul de mobil (lol), o carte şi.....MEMORABIL...mi-a spus: "Sigur ai ceva făcut, merge greu rugăciunea cu tine".
f********************
Ipocritul naibii
Am ieşit alergând din clădire. Prietena mă aştepta nerăbdătoare. "Hai, fată, ce ai făcut atâta? M-am săturat să te aştept". Eu i-a spus doar "nu te spovedi" şi am continuat să alerg. Asta după mine.
"Ce ai păţit??? Doamneee, ce albă eşti la faţă! Eşti bine? Ce s-a întâmplat?"
Când am ajuns la maşină, i-am spus ce se întâmplase. Nu se mai putea opri din râs
Pe scurt: fata a relatat povestea unor oameni din sat, care i-au spus că stareţul era de profesie şofer. Seara am făcut un grătar şi toţi miroseau a fum şi mici, eu......a mir
Asta era atunci. În urmă cu o lună (suntem în 17 mai 2009) am aflat că nenea şi-a văzut de practicile neortodoxe până când a picat în plasa reporterilor PRO TV, care l-au filmat cu camera ascunsă şi...atât i-a fost: a zburat de la mânăstire.
Deni, te cred, ce preot nenorocit! Si eu am o "patanie" cu un preot, am postat-o pe blog. S-a intors lumea cu fundul in jos!
RăspundețiȘtergere