Dragoste si zambet

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Am fost la un pas de a renunţa la Kaliakra, pentru că se făcuse 7 seara şi luasem decizia să ne întoarcem în Bucureşti - din lipsă de cazare. Mă bucur că nu am făcut-o. De fiecare dată când văd marea mă simt de parcă e prima dată. Dar aşa cum am văzut-o din Kaliakra.....never happened. Capul Kaliakra este o rezervaţie naturală - vorbim de o stâncă de vreo 60 de metri înălţime (o parte fiind în mare), ce păstrează ruinele unei cetăţi, o chestie militară, un muzeu în stâncă, o capelă şi, cum altfel, maci şi multe alte flori minunate. Iar dincolo de ea e marea -                                                        minunată, imensă, cu nuanţe de verde şi albastru, întrerupte pe alocuri de curenţii care se văd ca nişte dâ...

Aşadar, după vreo trei ore de Balcic, am plecat spre Dalboka. Ca să ajungi acolo, trebuie să iei drumul spre Kaliakra. Se ajunge destul de uşor dacă mergi din Vama Veche, cam la vreo oră după ce ieşi din ţară vezi indicator spre Kalikra (14 km). Kaliakra, nu Kaliakria. Dar noi, cum veneam din Balcic, am avut mai mult de mers şi am impresia că am şi ocolit. Iar drumul spre Dalboka se face din şoseaua care duce spre Kaliakra, distanţa între cele două fiind de 10 km. Odată ajunşi pe drumul spre Dalboka, am lăsat maşina într-o parcare improvizată pe stânga. Am citit că e mai bine aşa, ca să evităm aglomeraţia de jos. Cum adică? Păi drumul coboară în pantă cam la 45 de grade, dacă nu mai mult. Deci dacă nu stăpâneşti pornirea în rampă.....Drumul este asfaltat până la ferma de scoici de pe malul mării, e în stare foarte bună (da, uimitor), dar strâmt, dacă trec două maşini, una clar intră în bălării. Jos sunt iar locuri de parcare, dar na, mai bine sus. Coborârea pe picioare se face cu gen...

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm ...

  Abia aşteptam să am timp să vă povestesc despre aventura din Bulgaria - unde am ajuns din întâmplare săptămâna trecută. Mă rog, nu chiar din întâmplare. Aproape de un an ţineam în mine dorinţa de ajunge la o fermă de scoici, după ce am văzut pe fb nişte poze senzaţionale. Ca niciodată, nu am făcut trasee peste trasee, nici nu ne-am interesat de cazare, nu am schimbat bani...am plecat complet nepregătiţi, dar nerăbdători şi entuziasmaţi! Vama Veche Ştiam doar că trebuie să ieşim pe la Vama Veche. Destinaţii? Balcic, Dalboka şi Kaliakra. Pe la 3 am plecat din Bucureşti. La intrare pe Autostrada Soarelui, îmi sare în ochi plăcuţa cu rovinieta. "Noi avem rovinietă?" Verificăm, expirase de o lună. Fuck! Intrăm în primul peco, luăm rovinietă, ne liniştim, eram în legalitate. Am ajuns în Vama Veche: linişte, lume puţină, soare de amiază...am oprit puţin, am mancat sandvişuri pregătite cu grijă de acasă (simţul economiei cultivat de mică: cât poţi, mai mănânci şi din traist...

O noapte liniştită, o zi liniştită. Până când am descoperit că nu am apă caldă! Nu e ceva de mirare, locuiesc într-o zonă în care utilităţile par a fi incapabile să existe în acelaşi timp! Dar era musai să spăl părul, până să plec la muncă. Ce să fac, ce să fac? Noroc cu experienţa din studenţie: se ia cea mai mare oală din casă, se umple cu apă, se pune pe foc şi când ies aburi e semn că e gata! Se mai ia ceva cu coadă - nu tigaie, mai bine ibric sau cratiţă! şi apoi începe distracţia, supranumită "baia cu ibric"....:D A fost senzaţie, nu alta. În fine, mă spăl, mă usuc la păr, mă aranjez să plec la muncă. Începe furtuna. Măi, de la un super soare s-a ajuns la nor cu tunete şi răpăială. Schimbă hainele, ia cizmele - de care sunt tot mai convinsă că mă voi despărţi abia în miezul verii. Pe stradă, fetele naivele înotau în săndăluţe şi pantofiori - m-am felicitat pentru alegerea cizmelor. Ajung la muncă, la fel: peste tot săndăluţe. Eu le compătimeam că ştiam ce vreme e a...

De obicei nu ma gândesc, nu a fost perioada mea forte. M-am distrat doar în generală şi la facultate. Dar uite că anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul, iar pregătirile sunt în toi! Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii. "Bastilia" sau Colegiul Naţional Alexandru Lahovari La info ţin minte că nu înţelegeam absolut nimic, am făcut meditaţie ca să învăţ să umblu cu calculatorul! La mate - paralelă maximă, chiuleam la greu; eram singura cu media încheiată din două note plus teza - o notă de la o lucrare la care copiam ca amărâta şi o notă de la evoluţia la tablă (fază la care mă prezentam OBLIGATORIU în fustă scurtă şi scăpam "doar" cu 9). La fizică nu am reuşit să-mi impresionez profu' prin vestimentaţie. Dar nici prin prestaţie. In...