Marea din vecini III - Scoicile!

Aşadar, după vreo trei ore de Balcic, am plecat spre Dalboka. Ca să ajungi acolo, trebuie să iei drumul spre Kaliakra. Se ajunge destul de uşor dacă mergi din Vama Veche, cam la vreo oră după ce ieşi din ţară vezi indicator spre Kalikra (14 km). Kaliakra, nu Kaliakria. Dar noi, cum veneam din Balcic, am avut mai mult de mers şi am impresia că am şi ocolit. Iar drumul spre Dalboka se face din şoseaua care duce spre Kaliakra, distanţa între cele două fiind de 10 km.

Odată ajunşi pe drumul spre Dalboka, am lăsat maşina într-o parcare improvizată pe stânga. Am citit că e mai bine aşa, ca să evităm aglomeraţia de jos. Cum adică? Păi drumul coboară în pantă cam la 45 de grade, dacă nu mai mult. Deci dacă nu stăpâneşti pornirea în rampă.....Drumul este asfaltat până la ferma de scoici de pe malul mării, e în stare foarte bună (da, uimitor), dar strâmt, dacă trec două maşini, una clar intră în bălării. Jos sunt iar locuri de parcare, dar na, mai bine sus. Coborârea pe picioare se face cu genunchii uşor flexaţi, dar fermi!

Când mă gândesc, am avut mare noroc cu vremea. Şi cu anotimpul. Am nimerit în plin sezon de maci şi alte minunăţii, şi totul se vede altfel, credeţi-mă.

În fine, după o coborâre de 5 minute, cred, dar care au părut o veşnicie, am scăpat de panta aia infernală. Pe malul mării, două terase te îmbie. Una în stânga, mai cochetă, iar una în dreapta, pur pescărească. Am ales să mâncăm în dreapta din două motive: 1.toţi internauţii o recomandă, pentru că scoicile gătite acolo provin de la ferma de scoici; cei din dreapta ar aduce scoicile de la market. 2. nouă ne place rustic style!!!!


Meniurile sunt şi în română, bazate exclusiv pe scoici (midii) şi peşte. Preţurile sunt mai mult decât oki, cel puţin la scoici, probabil pentru că sunt direct de la producător. De altfel, cât am stat să mâncăm, am văzut cum angajaţii făceau curse regulate cu barca şi cărau scoici cu lăzile de la platforma din mare.

Despre scoici...numai de bine! Acum câţiva ani am avut o experienţă destul de neplăcută. Eram prin Galaţi sau Brăila, nu mai ştiu, şi am mâncat la un restaurant paste cu fructe de mare. Nu mi s-au părut a fi dubioase, dar toată noaptea am vomitat. Normal, am pus cruce la fructele de mare. Dar în adâncul stomacului păstram speranţa că undeva, cândva, cumva, voi mânca şi eu chestii delicioas!. Şi aşa a fost. La Dalboka am zis să încercăm scoici cu orez (6 leva) şi scoici cu sos picant (7 leva). O minunăţie, cred că nici n-am respirat până nu am terminat! Cu berica pe lângă, am plătit, în banii noştri, în jur de 45 de lei.

Nici aici nu am găsit loc de plajă, doar pietre printre care se ascund şerpişori albi! Dar liniştea de acolo, mirosul de scoici gătite în fel şi chip, gustul lor şi posibilitatea de a te relaxa pe un şezlong de lemn merită un popas de câteva ore...