Marea din vecini I

 
Abia aşteptam să am timp să vă povestesc despre aventura din Bulgaria - unde am ajuns din întâmplare săptămâna trecută. Mă rog, nu chiar din întâmplare. Aproape de un an ţineam în mine dorinţa de ajunge la o fermă de scoici, după ce am văzut pe fb nişte poze senzaţionale. Ca niciodată, nu am făcut trasee peste trasee, nici nu ne-am interesat de cazare, nu am schimbat bani...am plecat complet nepregătiţi, dar nerăbdători şi entuziasmaţi!

Vama Veche

Ştiam doar că trebuie să ieşim pe la Vama Veche. Destinaţii? Balcic, Dalboka şi Kaliakra. Pe la 3 am plecat din Bucureşti. La intrare pe Autostrada Soarelui, îmi sare în ochi plăcuţa cu rovinieta. "Noi avem rovinietă?" Verificăm, expirase de o lună. Fuck! Intrăm în primul peco, luăm rovinietă, ne liniştim, eram în legalitate.

Am ajuns în Vama Veche: linişte, lume puţină, soare de amiază...am oprit puţin, am mancat sandvişuri pregătite cu grijă de acasă (simţul economiei cultivat de mică: cât poţi, mai mănânci şi din traistă!), am făcut pozeeee. Eu m-am bălăcit puţin până la glezne, doar era primul 

canapele pe plaja din Vama Veche

contact cu marea pe anul ăsta.

Am ajuns la graniţa cu Bulgaria.  Trecem doar cu buletinul, dar iar semnul cu rovinieta! La insistenţele mele, care sunt moartă dacă mă pui să comit o ilegalitate, am cumpărat iar rovinietă, dar de Bulgaria! - 25 de lei pe 7 zile, parcă. Şi...direcţia spre Balcic...prin nişte gropi......ce de gropi, dar câte gropi, 80% din drum a fost de slalom! Şi am mers şi cu băgare de seamă, că ăia sunt foarte stricţi cu limitele de viteză, care în localitate scad şi la 40 km/h. Căzuse întunericul, multe semne erau inscripţionate numai în alfabetul lor dubios, ştiam că drumul spre Balcic se face undeva la stânga şi noi dădeam numai de din astea de dreapta....Când ne pierdusem orice speranţă şi credeam că nu vom mai ajunge, am găsit Balcicul! Normal, noi am reuşit întâi să intrăm în oraş, care arată deplorabil. Noroc cu nişte indicatoare spre

liniste in Vama Veche

      castel  şi grădină, aşa am ajuns şi noi în staţiune.

      Pe principiul "lasă că e staţiune şi găsim noi ceva de cazare", am lăsat maşina pe acolo pe undeva şi am luat-o la picior să căutăm un hotel. Era 10 seara. Misiunea nu a fost tocmai uşoară. Am neglijat faptul că nu este sezon, că puţine locuri sunt deschise şi că, în ciuda acestui fapt, locul abundă în turişti. După ce am făcut un mic sondaj, ne-am decis la un hotel fără pretenţii, aproape de plajă - până la urmă, voiam doar să dormim şi să facem un duş. Cazarea? 40 de leva sau 100 de lei. Din fericire, proprietarul rupea ceva engleză, cu tanti de la non-stop de unde ne-am luat Kamenitza (marca lor de bere) am comunicat prin sunete şi gesturi, ca-n epoca de piatră! Ne-am abandonat bagajele şi ne-am dus să ne plimbăm pe faleză - am ajuns, fără să vrem, până la castelul Reginei Maria, pe care ne propusesem să-l vedem a doua zi. După o oră de plimbare, ne-am întors la hotel, am băgat o berică, un joc de cărţi şi am căzut rupţi de somn - ne-am fi uitat şi la televizor, dar singurele chestii româneşti erau reclamele de pe Diva International!