Cititul, cea mai frumoasă călătorie

Photo by Katya Austin on Unsplash

Eu simt că am o vacanță reușită atunci când reușesc să citesc o carte bună. Trupul mi se relaxează pe-un șezlong, mintea mea aleargă pagină după pagină, tot mai departe. Ce relaxare mai profundă mi-aș putea dori?

Recent am citit o carte des recomandată, m-a făcut să râd și să plâng în același timp. Așa mix de sentimente declanșate imprevizibil rar mi-a fost dat să trăiesc. ,,Un bărbat pe nume Ove" este o lecție minunată despre iubire și despre omenie. Despre respect și onestitate. Despre simplitate.

,,Ce o să se aleagă de-o societate în care oamenii nici să facă o cafea sau să scrie nu mai știu ? Ce?"

,,Nu-i poate înțelege pe oamenii care abia așteaptă să iasă la pensie. Cum să aștepți toată viața să devii de prisos? Să umbli fără rost, să ajungi o povară pentru societate, cine visează la așa ceva?"

,,Nu mai e nicio scofală să fii în stare să bați o scândură în podea, să yugrăvești singur sau să pui cauciucurile de iarnă. Nu maia re nicio valoare să știi să faci ceva temeinic. Dar ce valoare are tot ce cumperi de-a gata? Ce valoare mai are omul în sine?"

,,Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui".

,,Dintre toate lucrurile imaginabile care i-ar fi putut lipsi, exact asta și-ar dori să mai poată face din nou - să o țină de mână".

,,Râsul acela care avea să îl facă toată viața să se simtă ca și cum cineva alerga desculț în pieptul lui".

,,El mergea prin viață cu mâinile în buzunare. Ea - dansând".

,,Cu o rază de soare alungi toate umbrele".

 ,,Se spune că oamenii buni se nasc din propriile greșeli și că, adesea, devin încă și mai buni decât dacă n-ar fi greșit niciodată".

Da, despre asta este Ove!