Treceți la conținutul principal

Planuri pentru concediul meu de doi ani

Photo by bruce mars from Pexels
Mă trezesc atunci când vreau eu, că doar nu mă duc la serviciu. Stau acasă, sunt in CONCEDIU de creștere a copilului;) Ah, și dacă simt nevoia, mai lenevesc în pat, copilul este înțelegător, nu cere mâncare, nu simte nevoia să-i schimb scutecul sau să ne jucăm.

Într-un final, mă dau jos din pat. Copilul și-a schimbat scutecul, și-a băut laptele și și-a irosit energia pe care o are dimineața jucându-se singur. Ba chiar s-a apucat să-și pregătească ceva să mănânce mai târziu. Un terci, o tocăniță, nu știu exact. M-am așezat și eu pe canapea, la televizor, să-mi beau cafeaua caldă și să văd ce a mai făcut Kim Kardashian.

Copilul ar vrea afară, să se plimbe. Înțelege că nu am chef, iese singur. Eu rămân să-mi fac unghiile și să răsfoiesc o revistă. Mai trece o oră, trebuie să bag copilul la somn (după ce și-a mâncat terciul sau ce și-o fi pregătit, logic). Cum sunt o norocoasă, se duce singur. Nu înainte să-și schimbe scutecul!

Ar trebui să spăl niște vase, haine, să pun un aspirator. Stai puțin, sunt sau nu în concediu? Uite că se rezolvă totul de la sine. Vasele se spală singure, la fel și hainele (se mai și întind la uscat!), aspiratorul îmi știe casa cu ochii închiși. Cred că dorm și eu!

După vreo două ore, mă trezesc cam buimacă. Nu prea m-am odihnit. Mă duc să fac un duș, să mă simt mai bine. În bucătărie, copilul mănâncă (iar? ce?). Eu am chef să ies. La cumpărături! Așa că plecăm la mall cu mașina. Altă viață! Nu cred că mi-a scăpat o cabină de probă, la câte haine am probat. Și am vorbit la telefon cu toate prietenele, ne-am făcut planuri de ieșit la cafele și la fiml! Iar copilul a stat frumos și m-a așteptat, vis!

Se face seară, sunt obosită, abia aștept să ajungem acasă și să mă culc. Dar parcă aș vedea și un film. Ăsta micu' se descurcă, și-a făcut băița, a mâncat, s-a băgat la somn.  Hai că mă bag și eu, că mâine o iau de la capăt.

...........................................................................................................................................

Probabil așa decurge o zi în viața unei mame, în mintea ălora care întreabă nonșalant: ,,Dar ce ai făcut toată ziua?".  Le doresc sincer, din tot sufletul, fix o zi din concediul meu!

Și aici puteți citi cum îmi place mie cafeaua :)))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...