Treceți la conținutul principal

Azi ai primit doar avertisment!

Photo by Ibrahim Boran from Pexels
Dacă te regăsești în scrierea asta, poți fi chiar tu cel căruia i-am lăsat un bilet sub ștergătorul de la mașină, în această dimineață. Și dacă ești, sper că te-am deranjat puțin mai mult decât dacă aș fi sunat la poliție și ți-ai fi luat amendă.

Am fost dimineață la o clinică, în oraș. La o oră când nu mai găsești loc de parcare pe nicăieri. Mai eram și cu cea mică după mine dar am căutat până am găsit să parchez fără să încurc pe nimeni. Cât timp mi-a luat să scot copilul din scaun și să-l îmbrac am tot observat mame care împingeau la cărucior sau triciclete, se opreau în fața unei mașini, se enervau, bolboroseau ceva și făceau cale întoarsă. Nu am dat importanță, mă grăbeam. Am revenit după 10 minute, același scenariu. Am dezbrăcat copilul, l-am pus în scaun, am văzut că o mamă cu bebe în cărucior se uita neputincioasă la mașina din fața ei. Atunci mi-am dat seama. Șoferul parcase pe trecerea de pietoni și blocase ieșirea de la aleea din fața blocului. Orice altă trecere era cam departe și presupunea să dea ocol unei intersecții destul de mari. Din experiență vă spun, într-un oraș neprietenos (non baby-friendly) cu bebelușii, așa cum e București (trotuare proaste, semafoare nesincronizate, rampe lipsă), asta poate să însemne și 15 minute. Am ajutat-o pe mamă, am ridicat de căruț și l-am trecut peste botul mașinii. Era revoltată. I-am spus să sune la poliție, are acest drept.

Eu i-am lăsat un bilet: ,,Și pietonii au drepturi. Ați parcat pe trecerea de pietoni. Ați împiedicat mame cu bebeluși în cărucior să traverseze. Puțin mai mult respect pentru cei din jur nu v-ar strica".

În rest, mă lovesc aproape zilnic de alte specimene.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...