Treceți la conținutul principal

Povestiri de la mare - Nea' Caisa, distrugatorul de feng shui

Numele e inventat, dar nenea exista. L-am cunoscut la mare si am zis ca e musai sa scriu despre el, ca asa ceva n-am mai vazut. Pe scurt, era in cautarea linistii ca sa faca el galagie!

L-am cunoscut in prima zi in care am ajuns la mare. Mancam de pranz si ne miram de una, de alta....Ne-am trezit cu nea Caisa, care cascase gura mare la ce vorbisem noi, ca se baga in seama. Ba incepuse sa ne vorbeasca de tot ce apucase el sa vada pe acolo. L-am linistit ca suntem de ai casei, ca sa ne scuteasca. Efectul? Ne-a intrebat la ce camera stam!

(Locul de cazare este un complex rustic unde linistea e cuvantul cheie, socializezi de buna dimineata si cam atat. Numai nea Caisa parea ca nu pricepe )

El in recunoastere cu sotia, noi la plimbare, ne-am tot ciocnit pe plaja, desi n-am fi vrut. A doua zi ne-am intalnit in bucatarie si in 5 minute am aflat (fara sa intreb ceva) ca el e pasionat de gatit, ca nevasta'sa nu face mancare, ca a gatit deja o ciorba si ca ii place aici pentru ca e liniste. Din acel moment, ne-am tinut la distanta. N-a trecut mult si nea Caisa si-a facut alti "prieteni", cam in felul urmator: pe la pranz ajungea pe plaja, la vreo 2 ore dupa nevasta'sa si se plimba de la o rogojina la alta de se baga in seama. La pranz incalzea mancarea, schimba impresii cu gospodinele. Manca cu nevasta'sa dar vorbea cu toata lumea. Seara, la fel. Treptat i-a adoptat pe toti, se juca, se uita la televizor si manca ba cu o familie, ba cu alta. Era nelipsit! Nea Caisa se agata de oricine ii iesea in cale, ii stia pe toti dupa nume, le invatase odraslele, animalele de companie...

Intr-o seara manca niste pepene. Unul cu nevasta si copilul mic s-au pus la alta masa sa manance. Nea Caisa si-a luat repede pepenele si s-a asezat langa ei! Dupa masa, oamenii s-au bagat la somn, nea Caisa a ramas iar singur. Trei kinderi se uitau la televizor la desene animate, s-a dus langa ei! S-a uitat la desene pana cand la o masa s-au asezat niste tipi....la o bere si la o poveste....Nea Caisa i-a abandonat pe copii si s-a dus langa ei. in scurt timp era din gasca!

Dupa vreo trei zile, nea Caisa a luat decizia inteleapta sa plece.  Si da, cu tot cu nevasta! Si-a luat la revedere, trist, de la fiecare "prieten". Cel mai mult l-a durut, insa, despartirea de Roxi. (Roxi este cateaua proprietarilor, rasfatata tuturor, care vine la tine imediat ce simte ca mananci carne! Si, bineinteles, cerseste! Roxi a stat lipita de nea Caisa astea trei zile, trageti voi concluzia!) Nea Caisa catre catea: "Roxi, eu plec, fetito! Te las singura!". Daca n-ar fi fost asa de carnivora, probabil ca si Roxi ar fi zis: du-te linistit!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...