Treceți la conținutul principal

Povestiri de la mare - Nea' Caisa, distrugatorul de feng shui

Numele e inventat, dar nenea exista. L-am cunoscut la mare si am zis ca e musai sa scriu despre el, ca asa ceva n-am mai vazut. Pe scurt, era in cautarea linistii ca sa faca el galagie!

L-am cunoscut in prima zi in care am ajuns la mare. Mancam de pranz si ne miram de una, de alta....Ne-am trezit cu nea Caisa, care cascase gura mare la ce vorbisem noi, ca se baga in seama. Ba incepuse sa ne vorbeasca de tot ce apucase el sa vada pe acolo. L-am linistit ca suntem de ai casei, ca sa ne scuteasca. Efectul? Ne-a intrebat la ce camera stam!

(Locul de cazare este un complex rustic unde linistea e cuvantul cheie, socializezi de buna dimineata si cam atat. Numai nea Caisa parea ca nu pricepe )

El in recunoastere cu sotia, noi la plimbare, ne-am tot ciocnit pe plaja, desi n-am fi vrut. A doua zi ne-am intalnit in bucatarie si in 5 minute am aflat (fara sa intreb ceva) ca el e pasionat de gatit, ca nevasta'sa nu face mancare, ca a gatit deja o ciorba si ca ii place aici pentru ca e liniste. Din acel moment, ne-am tinut la distanta. N-a trecut mult si nea Caisa si-a facut alti "prieteni", cam in felul urmator: pe la pranz ajungea pe plaja, la vreo 2 ore dupa nevasta'sa si se plimba de la o rogojina la alta de se baga in seama. La pranz incalzea mancarea, schimba impresii cu gospodinele. Manca cu nevasta'sa dar vorbea cu toata lumea. Seara, la fel. Treptat i-a adoptat pe toti, se juca, se uita la televizor si manca ba cu o familie, ba cu alta. Era nelipsit! Nea Caisa se agata de oricine ii iesea in cale, ii stia pe toti dupa nume, le invatase odraslele, animalele de companie...

Intr-o seara manca niste pepene. Unul cu nevasta si copilul mic s-au pus la alta masa sa manance. Nea Caisa si-a luat repede pepenele si s-a asezat langa ei! Dupa masa, oamenii s-au bagat la somn, nea Caisa a ramas iar singur. Trei kinderi se uitau la televizor la desene animate, s-a dus langa ei! S-a uitat la desene pana cand la o masa s-au asezat niste tipi....la o bere si la o poveste....Nea Caisa i-a abandonat pe copii si s-a dus langa ei. in scurt timp era din gasca!

Dupa vreo trei zile, nea Caisa a luat decizia inteleapta sa plece.  Si da, cu tot cu nevasta! Si-a luat la revedere, trist, de la fiecare "prieten". Cel mai mult l-a durut, insa, despartirea de Roxi. (Roxi este cateaua proprietarilor, rasfatata tuturor, care vine la tine imediat ce simte ca mananci carne! Si, bineinteles, cerseste! Roxi a stat lipita de nea Caisa astea trei zile, trageti voi concluzia!) Nea Caisa catre catea: "Roxi, eu plec, fetito! Te las singura!". Daca n-ar fi fost asa de carnivora, probabil ca si Roxi ar fi zis: du-te linistit!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.