Treceți la conținutul principal

Cerere in casatorie

Planul bine pus la punct de cateva luni: bilete cumparate din timp pentru un weekend romantic in Roma, inelul perfect ales cu ajutorul prietenei ei, pus intr-o cutiuta ascunsa in trusa de barbierit, , ei doi in aeroport - el cu gandul la momentul in care o va cere de nevasta,  ea cu gandul la doua zile petrecute cu el, departe de tot.

Ajung la filtru, isi pun bagajele de mana, doar ca...al lui arata suspect. "Desfaceti bagajul, va rugam". Putin dezorientat, tanarul isi desface bagajul. "Ce aveti in gentuta?", intreaba angajatul de la aeroport. "Aparatul de barbierit...", raspunde descumpanit tanarul. "Mai e ceva acolo, ce este?", continua interogatoriul. "Nimic". Angajatul ii recomanda sa arate tot, altfel nu o sa-l lase sa treaca. Iubita este langa el, nu intelege nimic. Roma, planul lui facut acum cateva luni, surpriza....Angajatul devine iritat, ii cere sa-i arate continutul gentii sau sa renunte la ea. Tanarul regreta ca nu a pus cutiuta cu inel in bagajul de cala, dar zborul era low cost, riscul sa i se piarda bagajul destul de mare... "Iubitule, arata-le odata geanta si hai sa mergem", il trage iubita de maneca. Palid, tanarul impinge geanta catre angajatul aeroportului. Acesta o desface, vede cutia, o scoate, o deschide...Ea face ochii mari, angajatul ramane perplex, tanarul nostru izbucneste nervos: "Acum cere-o tu, ma!"
S-a lasat cu lacrimi si cu o cerere facuta pe loc, in aeroport. De catre tanar, nu de catre angajat, clar! Apoi au decolat spre Roma, unde presupun ca s-au simtit minunat.

vicinialcentro.wordpress.com
Cu inel sau fara, cu lumanari, vin sau fara, ca e Roma sau aeroportul Otopeni, important este sa iasa deosebit. Sa ramana cu amintirea clipei in care el avea stomacul in gat, iar ea plangea de emotie :)

PS: chiar asa, cum ati vrea sa fie?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.