Treceți la conținutul principal

Înapoi


Sunt într-o lipsă acută de timp...prostii! Sunt într-o stare de amorţeală, de nu am chef ieri, azi şi mâine de nu mai pot. Timpul trece prea repede iar eu...parcă nu mai am chef să încerc să ţin pasul. Sufăr. De depresie post-concediu :( Altfel nu se explică cum de m-am întors la muncă şi visez la mare, la plajă, la munţi, la o căsuţă cu gărduleţ şi un petec de iarbă verde.

Cum m-am întors, am avut parte de multe duşuri reci. De exemplu, acum câteva zile am participat la un marş al sirienilor, care protestează faţă de regimul din ţara lor. După controverse cu şeful jandarmilor care-i însoţea, şi care m-a apostrofat că eu îi întârzii marşul pe motiv că l-am rugat 2 minute, ca să intru în direct, am avut parte şi de jigniri din partea unui şofer dus cu capul. Idiotul claxona disperat, că nu putea pleca de pe loc din cauza sirienilor, deşi jandarmii i-au făcut semn să aştepte puţin, până trece toată lumea - era vorba de 2-3 minute. Şi atunci, m-a găsit pe mine ţap ispăşitor, că tot transmiteam de acolo: "javră, lepră, aici te-ai găsit să dai direct?" etc etc. Proaspăt întoarsă din locuri în care nu prea am avut de-a face cu oamenii, am fost cam uluită de atacul acestui individ. Dat fiind că eram încă în timpul serviciului - asta te cam împiedică să-ţi dai drumul, trebuie să fii respectuos, demn bla bla, nu am putut decât să-l felicit pentru ce a reuşit să înveţe până la vârsta aia şi i-am întors spatele.

Azi am fost la un liceu - d'ale bacului. Şi mă tot chinuiam să conving un elev care a picat să intre în direct - misiune imposibilă. Apoi am găsit unul care luase examenul, sau cel puţin aşa susţinea, şi am zis că-i bun şi ăla. Dar ce să vezi? Nu eram eu. După multe insistenţe din partea mea, mi-a trântit-o: "Dacă eraţi mai tinerică, poate veneam". Şi-a luat blesteme şi înjurături telepatic, căci fiind în timpul serviciului, nu am putut să ripostez. 

Jungla naibii, oraşul ăsta. Caut suporţi zdraveni ca să rezist până la următorul concediu. Noroc că agonizez încă şi toate aceste incidente doar mă zgârie niţel.

Comentarii

  1. Te-am vazut cand ai transmis stirea despre bac, parca erai la Liceul Dimitrie Cantemir, ma insel cumva? Iar elevul inervievat a zis ca vrea sa dea la jurnalism si "poate devenim colegi":). Vezi ce memorie impecabila am? Tin minte tot. Spor la munca.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...