Am fost la un pas de a renunţa la Kaliakra, pentru că se făcuse 7 seara şi luasem decizia să ne întoarcem în Bucureşti - din lipsă de cazare. Mă bucur că nu am făcut-o.
De fiecare dată când văd marea mă simt de parcă e prima dată. Dar aşa cum am văzut-o din Kaliakra.....never happened. Capul Kaliakra este o rezervaţie naturală - vorbim de o stâncă de vreo 60 de metri înălţime (o parte fiind în mare), ce păstrează ruinele unei cetăţi, o chestie militară, un muzeu în stâncă, o capelă şi, cum altfel, maci şi multe alte flori minunate. Iar dincolo de ea e marea -
minunată, imensă, cu nuanţe de verde şi albastru, întrerupte pe alocuri de curenţii care se văd ca nişte dâre albe. Programul de vizitare - ca să prindeţi vânzătorii de chilipiruri, muzeul deschis şi restaurantul pescăresc de acolo - este între 10.00 şi 20.00. Intrarea este 3 leva de persoană, pentru care beneficiezi de parcare - un petec de asfalt, intrarea la muzeu şi cam atât. Dar priveliştea e de milioane. Deşi fac abuz de exprimări plastice, vă spun sincer că mi s-a oprit respiraţia când am privit totul de sus. Printre ruine am trecut cam insensibilă, cele de la Histria (da, nu mai sunt poze, că le-am şters din înţelepciune; probabil în concediu le bag iar!) arată mai bine, părerea mea.
Nu îmi mai venea să plec. Bine, speram să văd şi nişte tumbe de delfini, că aşa scria pe panou, că seara apar delfini în apropiere - n-am avut noroc.
Cu imaginea macilor plecându-se de pe stâncă deasupra mării albastre am plecat spre Bucureşti. Încă îi văd atunci când închid ochii....
De fiecare dată când văd marea mă simt de parcă e prima dată. Dar aşa cum am văzut-o din Kaliakra.....never happened. Capul Kaliakra este o rezervaţie naturală - vorbim de o stâncă de vreo 60 de metri înălţime (o parte fiind în mare), ce păstrează ruinele unei cetăţi, o chestie militară, un muzeu în stâncă, o capelă şi, cum altfel, maci şi multe alte flori minunate. Iar dincolo de ea e marea - 
minunată, imensă, cu nuanţe de verde şi albastru, întrerupte pe alocuri de curenţii care se văd ca nişte dâre albe. Programul de vizitare - ca să prindeţi vânzătorii de chilipiruri, muzeul deschis şi restaurantul pescăresc de acolo - este între 10.00 şi 20.00. Intrarea este 3 leva de persoană, pentru care beneficiezi de parcare - un petec de asfalt, intrarea la muzeu şi cam atât. Dar priveliştea e de milioane. Deşi fac abuz de exprimări plastice, vă spun sincer că mi s-a oprit respiraţia când am privit totul de sus. Printre ruine am trecut cam insensibilă, cele de la Histria (da, nu mai sunt poze, că le-am şters din înţelepciune; probabil în concediu le bag iar!) arată mai bine, părerea mea.Nu îmi mai venea să plec. Bine, speram să văd şi nişte tumbe de delfini, că aşa scria pe panou, că seara apar delfini în apropiere - n-am avut noroc.
Cu imaginea macilor plecându-se de pe stâncă deasupra mării albastre am plecat spre Bucureşti. Încă îi văd atunci când închid ochii....
Frumoase imaginile!
RăspundețiȘtergeremultumesc:)
RăspundețiȘtergere