De obicei nu ma gândesc, nu a fost perioada mea forte. M-am distrat doar în generală şi la facultate. Dar uite că anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul, iar pregătirile sunt în toi!
Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii.
La info ţin minte că nu înţelegeam absolut nimic, am făcut meditaţie ca să învăţ să umblu cu calculatorul! La mate - paralelă maximă, chiuleam la greu; eram singura cu media încheiată din două note plus teza - o notă de la o lucrare la care copiam ca amărâta şi o notă de la evoluţia la tablă (fază la care mă prezentam OBLIGATORIU în fustă scurtă şi scăpam "doar" cu 9). La fizică nu am reuşit să-mi impresionez profu' prin vestimentaţie. Dar nici prin prestaţie. Invariabil luam 4 ori de câte ori mă asculta, mă mai salvam la lucrările de teorie, că mereu am stat bine cu memoria! Cel mai bine mă înţelegea mama, fostă elevă a aceluiaşi prof - la fel de "strălucită" la fizică. Cu chimia m-am împăcat bine până când a devenit anorganică şi s-a mutat pe partea de real - de atunci am trecut-o în categoria ABSTRACT! Colegii - îi vedeam ca pe pitbulli! Erau competitivi şi eu nu, aşa că nu le-am stat în cale:))
Abia în clasa a XII-a m-am relaxat: ştiam ce vreau să fac mai departe (presă) şi mă gândeam doar la facultate. Aşa că nu am avut niciun regret când am scăpat de toate.
Şi uite că au trecut 10 ani de atunci. O să se facă o reuniune de liceu, cu toţi din promoţia respectivă. Deocamdată planuri peste planuri, nu e uşor să mobilizezi sute de oameni. Voiam să semnez condica fără ezitare, dar cum altfel, au ales să facă reuniunea FIX de ziua mea!
Ce să fac?....
Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii.
 |
| "Bastilia" sau Colegiul Naţional Alexandru Lahovari |
Abia în clasa a XII-a m-am relaxat: ştiam ce vreau să fac mai departe (presă) şi mă gândeam doar la facultate. Aşa că nu am avut niciun regret când am scăpat de toate.
Şi uite că au trecut 10 ani de atunci. O să se facă o reuniune de liceu, cu toţi din promoţia respectivă. Deocamdată planuri peste planuri, nu e uşor să mobilizezi sute de oameni. Voiam să semnez condica fără ezitare, dar cum altfel, au ales să facă reuniunea FIX de ziua mea!
Ce să fac?....
Sti, zilele trecute am vorbit cu 2 foste colege de liceu si nu credem ca se va organiza ceva cu aceasta ocazie, desi mie mi-ar place, sa stii. Macar sa-i mai revad pe unii din ei. Pe colega mea de banca nu am mai vazut-o de vreo 8-9 ani.
RăspundețiȘtergereFiecare avem amintirile placute sau neplacute legate de liceu. De exemplu, noi ne-am inchis in clasa la ora de romana ca sa nu intre profesoara, ne era groaza de ceea ce avea sa uurmeze, trebuia sa ne asculte si lectia fusese mai greoaie. Cand am realizat ca s-a dus dupa diriginte si director am deschis usa si am spus ca nu e adevarat, ca noi am fost in clasa tot timpul.... A plouat note de 3 si 4... Prin minune, eu am scapat!!! Era prin clasa a X-a parca.
Denisa, iti recomand sa mergi la reunine, vei sarbatori doua lucruri in acelasi timp. Cu colegii te revezi o data la 10 ani, ziua de nastere ne-o sarbatorim in fiecare an, chiar daca varsta e alta.
Distractie placuta!