Aş vrea să simt odată că a venit primăvara. Pomii au început să înflorească şi păsările fac gălăgie. E un semn bun, nu? Dar nu am renunţat la cizme sau la paltoane. Mă bucur la fiecare rază de soare, dar încă tremur la gândul că m-aş putea uita pe geam şi aş vedea că ninge! Acum vreo două ore a plouat. Oare cu ce va veni mâine vremea? Sunt pusă în dificultate, aş vrea să-mi arunc hainele de iarnă în valiză şi să le scot pe cele de vară. Că aşa e în chirie, nu ai loc să-ţi etalezi toată garderoba. Eu, una, jonglez cu nişte valize uriaşe:) Şi am probleme de fiecare dată când plec la muncă: scot capul pe geam, consult site-urile de meteo, abia apoi îmi aleg hainele- mereu nepotrivite pentru vremea schimbătoare.Cred că primăvara va veni de Paşte, când eu mă voi retrage în cele câteva libere la ţară:)
Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am
Comentarii
Trimiteți un comentariu