Treceți la conținutul principal

Război caloriilor



De câţiva ani tot spun că trebuie să fac ceva ca să dau jos nişte kilograme nedorite. Uşor de spus, dar....nu pot să merg pe role, nu ştiu să înot foarte bine, nu pot să merg pe bicicletă, nu îmi place să alerg prin parc, nu practic niciun sport. Aş merge pe jos oricât, dar în rest sunt o persoană sedentară (în ciuda job-ului). Am avut şi o dilemă: oare să merg la aerobic sau la fitness? Apoi ba că n-am tricouri, ba n-am pantaloni pentru sală, ba n-am adidaşi. Şi aşa trecut-au anii, eu m-am făcut mare...

Dar gata, de săptămâna trecută am aruncat mănuşa. Îmi vreau măsura S înapoi, nu mai vreau să renunţ la hăinuţele "care mi-au rămas mici" şi nici să cad în depresie că nimic nu mi se mai potriveşte (mă rog, atunci sufăr de lipsă de inspiraţie la garderobă). M-am înscris la o sală unde să ţopăi şi să alerg alături de alţii. Altfel nu pot să lucrez.

Nu mai am ambiţia de la 18 ani. Atunci păstram un jurnal şi-ami amintesc că aveam însemnări de genu': "am mâncat cam mult şi am făcut burtică. nu-i problemă rezolv cu 50 de abdomene. vreau să arăt bine la banchet". Peste câteva zile: "am dat burtica jos, trebuie să mai fac exerciţii cu gantere". Nu-i glumă, chiar aşa am scris...şi aşa am şi făcut. Tinereţea asta:))

Sala la care merg arată foarte bine. Şi cursurile îmi plac, sper ca programul să-mi permită să merg cât mai des. Şi sper să şi am rezultate. Deşi, unul dintre antrenori, în încercarea de a mă determina să mai dau câteva milioane în plus pentru nişte ore de antrenament personal, mi-a spus că am slabe şanse să arăt cum vreau doar dupa şedinţele de aerobic. M-a luat cu dieta, cu exerciţii de tot felul....Ce-i drept, după un antrenament demonstrativ cu el, n-ai fi putut face deosebirea între faţa mea şi un rac fiert:))

Deocamdată vreau s-o iau uşor. Şi sigur voi reuşi să slăbesc fără să-mi angajez un antrenor personal. Despre dietă...mai vedem, mai degrabă aş încerca un nutriţionist, care să-mi facă un regim în funcţie de preferinţele mele culinare şi de program.

Şi mai e ceva. Azi am aflat sigur că trebuie să dau jos 9 kilograme. Vă voi spune după o lună ce progrese am făcut. Ţineţi-mi pumnii!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...