Momentan sunt marcată de insomniile avute în ultimele două nopţi. Atât de marcată, încât beau pepsi, ceea ce, în mod curent, nu se întâmplă. Nu beau cafea, nu beau cola/pepsi şi nici ceai negru - pentru simplul motiv că-mi pot alunga somnul doar cu gândul!
Ei, dar când e să-l chem la mine, atunci este o maaareeee problemă. Cum ziceam, insomnie cumplită. Am încercat să stau în pat cu ochii închişi, doar doar o să obosesc; m-am uitat la televizor - altă dată dădea rezultate, îmi oboseau ochii, acum nimic (mă rog, erau umflaţi ca la broască, dar nu mi se lipeau pleoapele decât în sus!); am încercat să mă relaxez, să inspir şi să expir în toate chipurile - de unde, mă agitam mai rău. Apoi mi-am adus aminte de un joc al minţii din copilărie, când, pentru a fi sigură că visez frumos, îmi imaginam că sunt un personaj din desene sau din poveşti. Din păcate, nu a funcţionat :(
Acum, ori de vină sunt grijile pentru trecut, prezent şi viitor care mă bântuie fix când am chef să dorm. Ori un ceai care se voia a fi "pentru un somn liniştit", dar cred că am greşit doza. Sau faptul că imaginaţia mea suferă pentru că nu prea mai găsesc nimic pur şi frumos în care să mă abandonez. Deci Tudor are dreptate, mai avem nevoie de basme. Iar din punctul ăsta de vedere, sunt o norocoasă: acasă mă aşteaptă o bibliotecă plină.
Vă mai aduceţi aminte? :)
Ei, dar când e să-l chem la mine, atunci este o maaareeee problemă. Cum ziceam, insomnie cumplită. Am încercat să stau în pat cu ochii închişi, doar doar o să obosesc; m-am uitat la televizor - altă dată dădea rezultate, îmi oboseau ochii, acum nimic (mă rog, erau umflaţi ca la broască, dar nu mi se lipeau pleoapele decât în sus!); am încercat să mă relaxez, să inspir şi să expir în toate chipurile - de unde, mă agitam mai rău. Apoi mi-am adus aminte de un joc al minţii din copilărie, când, pentru a fi sigură că visez frumos, îmi imaginam că sunt un personaj din desene sau din poveşti. Din păcate, nu a funcţionat :(
Acum, ori de vină sunt grijile pentru trecut, prezent şi viitor care mă bântuie fix când am chef să dorm. Ori un ceai care se voia a fi "pentru un somn liniştit", dar cred că am greşit doza. Sau faptul că imaginaţia mea suferă pentru că nu prea mai găsesc nimic pur şi frumos în care să mă abandonez. Deci Tudor are dreptate, mai avem nevoie de basme. Iar din punctul ăsta de vedere, sunt o norocoasă: acasă mă aşteaptă o bibliotecă plină.
Vă mai aduceţi aminte? :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu