De ceva timp mă lupt cu obiceiurile culinare pe care le-am moştenit. Pur şi simplu nu se mai potrivesc cu metabolismul, cu vârsta şi, de ce nu, cu ritmul de viaţă. Nu ştiu dacă diger lent, dar sigur depun la greu. Sunt o egoistă care transformă aproape orice într-un mic depozit pentru sine. De exemplu, mănânc din plin anul ăsta, la anul voi avea "aripioare" şi "gogoşele"! Uitându-mă înapoi, am renunţat, totuşi, la câte ceva: prăjelile sunt rare, şi alea într-un strop de ulei, dulciuri moderat (aş zice, dar nu pot trăi fără ele), mezeluri (de aproximativ o lună, cică toate sunt toxice).
Mâncam slăninuţă, jumări, ouă prăjite, pâine cu unt plus orice fel de "topping"! Dar eram în creştere, nu se vedea. Treptat le-am mai eliminat eu, dar nu sunt drastică. Nici în creştere nu mai sunt! Aş vrea să pot consuma din belşug fructe şi legume, dar aici nu am o tradiţie. M-am împăcat greu cu legumele, încă mai am verdeţuri pe lista neagră: loboda, urzicile, spanacul. Iar fructele...sunt o chestie rarisimă. Peste tot scrie că mărul taie pofta de mâncare. Mit testat şi infirmat! La mine o creează şi o adânceşte.
Ziceam de vârstă....dap, încă un argument ca să o las mai moale cu alimentele preferate. Sau să le exclud de tot?
Cât despre ritmul de viaţă, ar pune în încurcătură orice nutriţionist. Nu numai că îmi este imposibil să iau trei mese pe zi, dar este exclus ca ultima masă să fie la ora 18.00/19.00.
Un instructor de la sala la care merg (nu ştiu dacă am povestit asta) mi-a zis că mişcarea trebuie însoţită de dietă. Sunt de acord, dar oameni suntem. Şi cu păcate. Cum zicea? "n-ai făcut nimic dacă scapi în oala cu ciorbă"; sau "cartofi părjiţi cu maionează...haha".
Acum sunt într-o perioadă de....detoxifiere! Mă rog, ţin post. Dar cum timpul nu permite numai salate, te mai amăgeşti cu nişte soia, o mâncare gătită sau un cartof.
Într-o perioadă renunţasem la pâine. Dar mâncam de trei ori pe zi. Meniu în cantitate moderată, dar combinată. Câte puţin din fiecare. Slăbisem. Dar m-am ales şi cu o anemie mare, de apoi m-am îndopat cu fier.
Cum s-o mai dai?
Mâncam slăninuţă, jumări, ouă prăjite, pâine cu unt plus orice fel de "topping"! Dar eram în creştere, nu se vedea. Treptat le-am mai eliminat eu, dar nu sunt drastică. Nici în creştere nu mai sunt! Aş vrea să pot consuma din belşug fructe şi legume, dar aici nu am o tradiţie. M-am împăcat greu cu legumele, încă mai am verdeţuri pe lista neagră: loboda, urzicile, spanacul. Iar fructele...sunt o chestie rarisimă. Peste tot scrie că mărul taie pofta de mâncare. Mit testat şi infirmat! La mine o creează şi o adânceşte.
Ziceam de vârstă....dap, încă un argument ca să o las mai moale cu alimentele preferate. Sau să le exclud de tot?
Cât despre ritmul de viaţă, ar pune în încurcătură orice nutriţionist. Nu numai că îmi este imposibil să iau trei mese pe zi, dar este exclus ca ultima masă să fie la ora 18.00/19.00.
Un instructor de la sala la care merg (nu ştiu dacă am povestit asta) mi-a zis că mişcarea trebuie însoţită de dietă. Sunt de acord, dar oameni suntem. Şi cu păcate. Cum zicea? "n-ai făcut nimic dacă scapi în oala cu ciorbă"; sau "cartofi părjiţi cu maionează...haha".
Acum sunt într-o perioadă de....detoxifiere! Mă rog, ţin post. Dar cum timpul nu permite numai salate, te mai amăgeşti cu nişte soia, o mâncare gătită sau un cartof.
Într-o perioadă renunţasem la pâine. Dar mâncam de trei ori pe zi. Meniu în cantitate moderată, dar combinată. Câte puţin din fiecare. Slăbisem. Dar m-am ales şi cu o anemie mare, de apoi m-am îndopat cu fier.
Cum s-o mai dai?
Comentarii
Trimiteți un comentariu