Treceți la conținutul principal

Florile, zarzavaturile şi poliţia comunitară

Toţi suntem obişnuiţi cu comerţul de la colţul străzii, din staţiile de RATB (cei din Bucureşti), parcuri, concerte, ce să mai, de pe unde se poate! Având în vedere că mereu avem tendinţa să ne furăm între noi, n-aş băga mâna în foc că ce pot cumpăra dintr-un loc igienizat, aprobat, lăudat etc. e mai de calitate decât marfa similară expusă, umil, pe o tarabă, să zicem.

Pe o stradă în apropierea blocului în care stau, în fiecare dimineaţă, se pune de-o piaţă ambulantă. Oamenii vând de la flori şi zarzavaturi la legătură până la şosete de lână. Cum nu am o piaţă în imediata apropiere, îmi convine să iau ceapă verde, salată sau ridichii de la ei, că sunt mai ieftine şi par mai naturale decât în magazine. Şi flori iau de la ei, pentru că găsesc şi altceva în afară de trandafiri, crizanteme şi crini imperiali. Mie îmi plac florile de ţară, gen narcise, zambile, lalele :)

Ei, dar am o problemă cu poliţiştii comunitari. Mereu vin şi-i izgonesc pe oameni, fix atunci când vreau să-mi iau o lalea şi o legătură de pătrunjel. Şi să-i vezi pe toţi cum îşi îndeasă la loc urzicile în sacoşe mari de rafie şi o iau la picior. Sunt oameni sărmani, se vede pe ei, nu se îmbăgăţesc din asta. În schimb, n-ai loc pe trotuar de maşini. Dar pe alea nu le vede nimeni. Şi nici talciocul fix din centrul Bucureştiului - cât e vara de lungă, nu te poţi mişca de ţiganii care vând marfă din compexul Europa. Şi ăsta e invizibil pentru domnii poliţişti.

Caz: Duminică dimineaţa, un poliţist, pus să le zgornească pe băbuţele care vindeau buruieni de sezon, s eplimba prin faţa lor sobru, cu mâinile la spate şi piept bombat. Ele stăteau cu sacoşele în spinare - "plecăm, nu plecăm, ne amendaţi au ba...". Şi le zice: "Azi e duminică şi nu vreau să spuneţi că sunt rău".

Comentarii

  1. Eu am impresia ca poiltistii cred despre ei ca au salarii de la stat....Bai tablagiilor, tot noi astia ieftini va platim, pana si radarele super scumpe...Asta cred ca mai trebuia sa le spui, ca de sfarsit! tot eu, Iuli

    RăspundețiȘtergere
  2. Spune-i lui Iulius sa isi calmeze comunitarii, pardon, localii :)) Ar trebui sa ii vezi cand vin sa ceara spaga, dga-ul unde o fi pt astia?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.