Treceți la conținutul principal

Din viaţă :) I (natura ignorată)

La capitolul ăsta intră bazaconii :) văzute, închipuite, renegate.

Nu mi-aş fi imaginat să văd în vestiarul unei săli de sport, ce-i drept imediat după Paşte, un pachet cu o felie uriaşă de cozonac asortată cu ouă roşii:)

Cum s-a terminat cu Postul Paştelui, casele de căsătorii au fost luate cu asalt. Se vede treaba că românii au fost nerăbdători "să se ia"!

Să plâng sau să râd când îi văd pe oamenii cu motocositoare? Mai nou se chinuie să distrugă şi firicelele de iarbă şi păpădie crescute printre şinele de tramvai. Şi apoi toarnă pietriş, ca să se asorteze cu asfaltul gri, cu blocurile gri, cu zidurile gri...Mă doare sufletul când văd iarba spulberată fără milă, mă dor urechile de la zgomotul pe care-l fac şi mă enervează că nu se gândesc să asfalteze, mai degrabă, vreo stradă din categoria "unde mi-am rupt maşina-n două".

Îmi place în parc: alergi, te plimbi, te joci, caşti ochii...mai nasol dacă eşti fată şi mergi singură. Este imposibil să nu apară vreun crai care să te întrebe: "singurică, singurică? deranjez?".

Tot legat de parc...detest sămânţarii. Oamenii ăia care se înarmează cu seminţe de dovleac şi floarea soarelui şi cum pun piciorul în parc încep să mestece şi să scuipe. Bine, sămânţarii sunt pretutindeni, dar când îi văd în parc mă apucă piticii. De multe ori am evitat să stau pe o bancă pentru simplul motiv că în faţa ei era un covor de coji. Bleah! Tare aş vrea să se pună în aplicare amenzile alea pentru nepăstrarea curăţeniei. Sau sămânţarii prinşi să primească mături şi...la treabă cu ei. Aveam aşteptări că gardienii ăia plătiţi din parcuri vor face ordine. Dar ce te faci când ei patrulează aliniaţi, cot la cot, cu pungile de seminţe desfăcute şi mestecă şi scuipă de parcă ar ieşi ceva din cojile răspândite pe alei?

Bărbaţilor care se plâng că ale lor iubite sunt prefăcute şi manipulatoare le povestesc următoarea (se citeşte cum se scrie!): ea, la aproape 30 de ani, la telefon cu iubitul: "Ţe faţi, iubi? (...) mmmm, da, îhmmmm (...) iubi, am fost la un magazinel si am văzut o futiţă foaaaalte fumoasăăăăă! îhmmmm, Da, iubi, mi-a plăcut supel muuuuult! Ela o futiţă cum vleau si euuuuu, iubiiii". Dacă n-ai în casă aşa ceva, bucură-te în sinea ta şi taci, nu te mai plânge!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai