Treceți la conținutul principal

Din viaţă :) I (natura ignorată)

La capitolul ăsta intră bazaconii :) văzute, închipuite, renegate.

Nu mi-aş fi imaginat să văd în vestiarul unei săli de sport, ce-i drept imediat după Paşte, un pachet cu o felie uriaşă de cozonac asortată cu ouă roşii:)

Cum s-a terminat cu Postul Paştelui, casele de căsătorii au fost luate cu asalt. Se vede treaba că românii au fost nerăbdători "să se ia"!

Să plâng sau să râd când îi văd pe oamenii cu motocositoare? Mai nou se chinuie să distrugă şi firicelele de iarbă şi păpădie crescute printre şinele de tramvai. Şi apoi toarnă pietriş, ca să se asorteze cu asfaltul gri, cu blocurile gri, cu zidurile gri...Mă doare sufletul când văd iarba spulberată fără milă, mă dor urechile de la zgomotul pe care-l fac şi mă enervează că nu se gândesc să asfalteze, mai degrabă, vreo stradă din categoria "unde mi-am rupt maşina-n două".

Îmi place în parc: alergi, te plimbi, te joci, caşti ochii...mai nasol dacă eşti fată şi mergi singură. Este imposibil să nu apară vreun crai care să te întrebe: "singurică, singurică? deranjez?".

Tot legat de parc...detest sămânţarii. Oamenii ăia care se înarmează cu seminţe de dovleac şi floarea soarelui şi cum pun piciorul în parc încep să mestece şi să scuipe. Bine, sămânţarii sunt pretutindeni, dar când îi văd în parc mă apucă piticii. De multe ori am evitat să stau pe o bancă pentru simplul motiv că în faţa ei era un covor de coji. Bleah! Tare aş vrea să se pună în aplicare amenzile alea pentru nepăstrarea curăţeniei. Sau sămânţarii prinşi să primească mături şi...la treabă cu ei. Aveam aşteptări că gardienii ăia plătiţi din parcuri vor face ordine. Dar ce te faci când ei patrulează aliniaţi, cot la cot, cu pungile de seminţe desfăcute şi mestecă şi scuipă de parcă ar ieşi ceva din cojile răspândite pe alei?

Bărbaţilor care se plâng că ale lor iubite sunt prefăcute şi manipulatoare le povestesc următoarea (se citeşte cum se scrie!): ea, la aproape 30 de ani, la telefon cu iubitul: "Ţe faţi, iubi? (...) mmmm, da, îhmmmm (...) iubi, am fost la un magazinel si am văzut o futiţă foaaaalte fumoasăăăăă! îhmmmm, Da, iubi, mi-a plăcut supel muuuuult! Ela o futiţă cum vleau si euuuuu, iubiiii". Dacă n-ai în casă aşa ceva, bucură-te în sinea ta şi taci, nu te mai plânge!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...