Treceți la conținutul principal

Cum am "petrecut" la nunta secolului

Am reuşit să fac ceea ce nu-mi propusesem: să rămân lipită de televizor până la sărutul mirilor din celebrul balcon al Palatului Buckingham! Cum am făcut ochi, m-am târât pe canapea în sufragerie şi acolo am rămas: ce mic dejun, ce rată la bancă, ce întreţinere...:) Abia am strecurat un duş, dar cu teama că ratez sărutul!

Nu am suportat să urmăresc nunta pe vreun canal românesc. Nu aş fi înţeles nimic din cauza comentariilor lungi, plicticoase, făcute cu voci preţiose. Eu, una, m-am uitat pe Euronews. Aşa procedez de fiecare dată când vreau să înţeleg ceva dintr-un eveniment internaţional. M-am şi enervat când am văzut la o televiziune românească scris "cât crezi că va dura mariajul cuplului regal? dă sms la...". Haideţi, măi, oamenii nici nu intraseră în biserică. M-am bucurat să văd, însă, că transmisiunea nu a fost întreruptă pentru a face loc ştirii că Vîntu a fost arestat. Chiar dacă raţiunea a fost ratingul.

M-am emoţionat, am admirat, am lăcrimat, cam asta am făcut toată ziua. Nu-i de mirare că mi-a pierit orice chef de a mă întoarce la realitate:) Şi mama mea a fost puternic impresionată de eveniment. m-a sunat să-mi spună că i-a plăcut rochia, că i-au plăcut cerceii, că i-au plăcut câte şi mai câte, ca la final să exclame indignată: "Vezi, mamă, până şi Kate a făcut nunta, numai tu nu vrei să faci :)) !"

Contrar urărilor din partea cârcotaşilor , sper că nu vor divorţa, sper că nu au semnat acel contract prenupţial oribil care-l lasă pe el cu averea şi copiii, iar pe ea, fără job, sper că ea nu va fi urmărită şi analizată aşa cum a fost Lady Di, sper că el nu va fi un mitocan, sper să fie un cuplu de poveste, ce să mai!

Cu mulţi ani în urmă citeam într-o revistă că Lady Di a fost declarată cea mai elegantă femeie din lume. Nu ştiam cine e Lady Di, dar mi-a rămas în memorie ideea. Într-o zi, butonând la televizor, am văzut titrat pe toate canalele de ştiri: Lady Di 1 iulie 1961-31 august 1997. Mi-am adus aminte de articolul din ziar şi am înţeles că cea mai elegantă femeie din lume murise. Am plâns. Apoi am început să urmăresc tot felul de documentare, de filme, interviuri, să citesc...aşa am descoperit-o pe "prinţesa inimilor".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...