În urmă cu vreo două săptămâni am intrat într-o bancă, aveam nişte treburi de rezolvat. De felul meu, dau ochii roată, mă zgâiesc şi analizez. Şi mi s-a pus pata pe gardian - o femeie trecută de 40 de ani, durdulie, cu parul făcut permanent, care stătea în uşa băncii şi se uita în zare. Şi se mai strâmba din când în când, apoi iar cădea pe gânduri. La un moment dat, o funcţionară a chemat-o să o ajute cu nişte copii xerox, dar femeia-paznic nu a ştiut cu ce se mănâncă şi s-a amărât. Şi eu mă gândeam: "Oare ce calificare are femeia asta ca să fie gardian într-o bancă????". Zău aşa! La fel am văzut şi în metrou: era o femeie trecută de 50 de ani. Slabă moartă, cu părul musai permanent, se plimba agale de la un capăt la altul al garniturii. Ce pot face ele??? Să zicem că un bărbat mai inspiră cât de cât un sentiment de protecţie, dar o femeie aflată la vârsta a doua, fără niciun fel de pregătire, la care, când te uiţi, te întrebi oare unde-i şorţul de bucătărie....
Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am
Comentarii
Trimiteți un comentariu