Politicienii noştri au tupeu, asta o ştim cu toţii. Orice ar face, indiferent de ce li se întâmplă, se spală pe mâini şi susţin sus şi tare că nu e de la ei! Acum, în ograda ţărişoare noastre, a mers cum a mers: sunt prinşi cu mâţa în sac, clar a fost o înscenare. Indubitabil! Au fost prinşi în flagrant luând mită - versiunea este, invariabil, aceeaşi: "nu am luat, dom'le, mită, îmi recuperam un împrumut". Puţin scandal mediatic, splălare de rufe în public, dezvăluiri senzaţionale şi ruşinea se spală, iar politicienii merg mai departe cu capul sus. Dar cu Parlamentul European Nu te pui! În loc să te retragi cu umilinţă, te încăpăţânezi mai ceva ca scaiul în lâna oii şi pui placa: "a fost o înscenare, totul a fost scos din context". Iată că PE ne dă o adevărată lecţie de etică şi de bun simţ în cazul Severin. Aşa da!
Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am
Comentarii
Trimiteți un comentariu