Treceți la conținutul principal

Mizerii

Anul trecut am încheiat socotelile cu un job unde aproape zilnic m-am lovit de birocraţie, gândiri haotice şi mentalităţi de genul: "ordinul se execută, nu se dicută". Până aici, nimic deosebit. Dar finalul a fost cel care m-a umplut de scârbă.

Mi-am dat demisia, dar mi-am luant angajamentul că îmi voi termina toate treburile, chiar şi după ce îmi expiră preavizul. Se întâmpla în preajma Crăciunului, deci cam de Revelion urma să pun punct. Fix în ziua în care mi-am băgat preaviz s-a nimerit să iau şi prima de Crăciun. M-am dus la HR să încep formalităţile de încetare a contractului. Cum au aflat că îmi dau demisia, au început să se umfle.

- Ţi-ai luat prima?
- Da
- Păi nu trebuia, s-o aduci înapoi.
- De ce????
- Pentru că îţi dai demisia.
- Aşa, şi? Ce legătură are una cu alta?
- Păi pleci din acestă instituţie, deci nu mai ai dreptul la primă.
- Staţi puţin, dar sunt încă angajată aici, contractul mi se termină peste două săptămâni, aşa că am tot dreptul la primă.
- Prima se acordă pentru fidelitate, iar tu părăseşti compania.
- ... (eu mută)
- Nu pot să cred aşa ceva. Păi dacă încă lucrez aici....Şi dacă îmi dădeam cu acordul părţilor şi plecam fix acum, ce făceaţi, veneaţi după mine?
- Aceste asunt regulile, nu aveţi dreptul la primă. Unde sunt banii?
- La mine în birou.
- X (către o colegă), du-te cu domnişoara şi adu banii. (mă rog, era vorba de bonuri cadou în valoare de 200 de lei)
- ... (eu şocată)

Am fost escortată până la birou şi obligată să returnez prima. Ulterior am vorbit cu toţi şefii, inclusiv cu directorul general. S-au arătat înţelegători, dar nu mi-am recuperat prima. Ce era să fac? În sinea mea, le-am burduşit tuturor frigiderul :(

Cu o scârbă tot mai mare m-am ocupat şi de procedurile de lichidare - birocraţie maximă. După vreo trei luni am reuşit să le returnez telefonul, pe care nu l-am mai utilizat de când mi-am dat demisia. Ei bine, predarea m-a costat 8 lei. De ce??? Pentru că idioţii nu mi-au oprit abonamentul în momentul în care mi-am dat demisia. Nuuuu, la ăla mai aveam dreptul, chiar la două luni după ce am "părăsit" compania. Nu e vorba de bani, ci de lipsa de fair play.

PS: deşi au trecut trei luni de la evenimentul cu pricina, m-am abţinut să scriu acest material fără cuvinte obscene.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce am primit la 7 ani

imagine creată cu AI Până pe 24 noiembrie nu m-am gândit la asta. Dar, după primul tur al alegerilor prezidențiale, gândul ăsta îmi tot dă târcoale.  Memoria mi-a scos la înaintare o amintire cu bunicul meu, din decembrie 1989. Urmăream la televizor imagini cu oamenii care ieșiseră în stradă împotriva regimului comunist...era revoluție, era lui Ceaușescu se termina. L-am întrebat pe tataie ce se întâmplă, dacă e bine sau rău. A zis că nu știe...cred că era confuz și îngrijorat, modul în care funcționase până atunci se prăbușea. Așa mă simt eu din 24 noiembrie încoace. Confuză și îngrijorată. Din 1 decembrie e și mai rău.  Pentru că, la 7 ani, atunci când pica regimul comunist, am primit libertate. Un drept recâștigat cu mult sacrificiu. Al oamenilor care au murit sau cărora le-a murit cineva drag la Revoluție. Eroi! Ironia sorții, copilul meu are 7 ani acum. Și văd că dreptul la libertate, recâștigat în 1989, se joacă la votul din 8 decembrie 2024 pentru alegerea președintelui...

Ce am primit la 7 ani - update

 Când am scris articolul precedent, pe 4 decembrie, nici nu visam la ce va urma... - CSAT a desecretizat documente privitoare la campania lui Călin Georgescu pentru alegerile prezidențiale - se confirmă ceea ce jurnaliștii de investigație scriau de câteva zile: manipularea TikTok cu sprijinul influencerilor și a peste un milion de euro, influențe rusești + intervenția unui actor statal (necunoscut încă)  - CCR decide să anuleze rezultatul primului tur al alegerilor, care îi propulsase în turul 2 pe Elena Lasconi și Călin Georgescu - o luăm de la zero cu campania pentru prezidențiale - n'șpe mii de scenarii despre miza anulării alegerilor (în România nimic nu se întâmplă pe bune în folosul cetățenilor, mereu este o manipulare la mijloc): îndepărtarea lui Georgescu, favorizarea lui Ciolacu, îndepărtarea lui Lasconi....cumva sunt toate valabile pentru n'șpe mii de motive. Rezonez cu toate, las un exemplu - legionari și mercenari furibunzi pe TikTok, cu amenințări groaznice pr...