Treceți la conținutul principal

Despre limite şi prejudecăţi

Pe 8 martie, realizatorii de la un post de radio s-au gândit să lanseze o temă de discuţii pornind de la rolul femeii în societatea modernă, dacă e discriminată faţă de bărbat, evoluţia profesională etc.

Unul dintre ascultători a spus că are o mică afacere - conduce o firmă şi că a preferat să angajeze mai mult femei, pornind de la ideea că au mai puţine şanse faţă de un bărbat atunci când vine vorba de job. Nu ştiu cum vine asta, dar omu' a vorbit foarte oki şi respectuos şi l-am plăcut! A fost urmat de o doamnă care a spus clar şi răspicat ceva de genu': "eu cred că femeia are două roluri foarte clare: să aibă grijă de familie şi de casă". Hmmm...apoi a explicat de ce nu este de acord ca o femeie să aibă carieră: "eu nu cred că unei femei îi stă bine să concureze cu un bărbat. Bărbatul este cel care trebuie să asigure bunăstarea familiei".

Sinceră să fiu, am mai auzit femei care să spună: "aş fi vrut să fiu bărbat". Dar asta când vine vorba despre circulat pe străzi noaptea, mers în cluburi, fluierături de la şantierişti, ciupituri şi înjurături gingaşe aruncate pe stradă. Dar n-am auzit un bărbat să spună: "aş fi vrut să fiu femeie".

Cred că fiecare are rolul său, pe care singur şi-l stabileşte. De asemenea, fiecare are propriile limite pe care, dacă vrea, poate încerca să şi le depăşească. Nu le condamn pe femeile care aleg familia în locul carierei şi care preferă să stea acasă, să gătească şi să aibă grijă de copii şi care renunţă la o minimă independenţă financiară. Dar mi se pare absurd, pentru vremurile pe care le trăim, să fie condamnate cele care încearcă să "intre în lumea bărbaţilor", adică să aducă bani în casă. Dacă bărbaţii şi-au păstrat "rolul" de a fi susţinători financiari, iată că femeile au ales să-şi extindă atribuţiile: pe lângă cele casnice, au apărut cele profesionale.

Dar despre ce vorbim? Despre o realitate valabilă de zeci de ani, la care există, încă, reticenţă. Atât din partea femeilor, cât şi a bărbaţilor.

Comentarii

  1. Oamenii sunt impartiti in doua tabere: cei care considera ca femeia trebuie sa fie de cariera casnica, iar altii care considera ca este normal ca femeia sa aiba o cariera, o profesie, un serviciu, sa nu fie obligata sa fie doar casnica.

    Eu consider ca femeia trebuie sa fie cea care hotaraste daca vrea sa fie doar casnica sau vrea sa si lucreze. Mi se pare normal!

    RăspundețiȘtergere
  2. da, exact. nici nu inteleg de ce se mai isca divergente pe aceasta tema

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai