Treceți la conținutul principal

Cenaclu literar în tramvai!


Aseară mă întorceam acasă, cu tramvaiul. Eram puţin obosită, aşa că ultima chestie pe care mi-o doream era repertoriul unui cerşetor.

Cerşetorul a urcat la cap de linie, s-a aşezat frumos în genunchi, cu paharul lui pentru mărunţiş, şi a început....dar nu cu "sunt sărac, am zece fraţi, părinţii ne-au murit", nici cu "Tatăl nostru care ne eşti în ceruri", ci cu "A fost odată ca-n poveşti/A fost ca niciodată/Din rude mari, împărăteşti/O preafrumoasă fată"!

Exact, omul s-a apucat să recite "Luceafărul"! Am rămas cu gura căscată la propriu. Nu cred că am ştiu vreodată toată poezia pe de rost, dar cerşetorul a stat în genunchi trei staţii şi a tot recitat, merita să-l auziţi.

"Această poezie a fost scrisă de Mihai Eminescu", a marcat cerşetorul la final.

Mi s-a părut genială ideea, oricum! L-am recompensat aşa, mai mult simbolic, merita mult mai mult pentru ingeniozitate şi efort.

Sunt curioasă de unde a învăţat poezia...

Comentarii

  1. Ma gandesc ca un astfel de copil, care poate memora o astfel de capodopera, are dreptul la o educatie... corecta. Dar daca parintii il trimit la cersit din diferite motive sau daca viata l-a adus in situatia din alte motive, imi pare rau ca nu merge la scoala impreuna cu cei de varsta lui.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu era chiar un copil....oricum, cred ca e de mult timp pe strazi, ceea ce noi numim "aurolac". da, are dreptul la o sansa, toti au, dar cine sa le-o dea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Denise, nici nu-ti imaginezi cati oameni sunt in situatii ca asta- ca a venit vorba de sanse.Daca esti finut/a esti luat de prost/a.Poate n-ajungi aurolac, dar un fel de "homeless" tot ai sanse.Cu cat mai nesimtit cu atat mai bine.Era o vorba:in tara asta prost facuta......

    RăspundețiȘtergere
  4. pot sa-ti raspund citand pe cineva: "Romania este o tara minunata, pacat ca e locuita"

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai