Aseară mă întorceam acasă, cu tramvaiul. Eram puţin obosită, aşa că ultima chestie pe care mi-o doream era repertoriul unui cerşetor.
Cerşetorul a urcat la cap de linie, s-a aşezat frumos în genunchi, cu paharul lui pentru mărunţiş, şi a început....dar nu cu "sunt sărac, am zece fraţi, părinţii ne-au murit", nici cu "Tatăl nostru care ne eşti în ceruri", ci cu "A fost odată ca-n poveşti/A fost ca niciodată/Din rude mari, împărăteşti/O preafrumoasă fată"!
Exact, omul s-a apucat să recite "Luceafărul"! Am rămas cu gura căscată la propriu. Nu cred că am ştiu vreodată toată poezia pe de rost, dar cerşetorul a stat în genunchi trei staţii şi a tot recitat, merita să-l auziţi.
"Această poezie a fost scrisă de Mihai Eminescu", a marcat cerşetorul la final.
Mi s-a părut genială ideea, oricum! L-am recompensat aşa, mai mult simbolic, merita mult mai mult pentru ingeniozitate şi efort.
Sunt curioasă de unde a învăţat poezia...
Ma gandesc ca un astfel de copil, care poate memora o astfel de capodopera, are dreptul la o educatie... corecta. Dar daca parintii il trimit la cersit din diferite motive sau daca viata l-a adus in situatia din alte motive, imi pare rau ca nu merge la scoala impreuna cu cei de varsta lui.
RăspundețiȘtergerenu era chiar un copil....oricum, cred ca e de mult timp pe strazi, ceea ce noi numim "aurolac". da, are dreptul la o sansa, toti au, dar cine sa le-o dea?
RăspundețiȘtergereDenise, nici nu-ti imaginezi cati oameni sunt in situatii ca asta- ca a venit vorba de sanse.Daca esti finut/a esti luat de prost/a.Poate n-ajungi aurolac, dar un fel de "homeless" tot ai sanse.Cu cat mai nesimtit cu atat mai bine.Era o vorba:in tara asta prost facuta......
RăspundețiȘtergerepot sa-ti raspund citand pe cineva: "Romania este o tara minunata, pacat ca e locuita"
RăspundețiȘtergere