U can run, but u can't hide!

Pentru mine, de vreo două luni încoace, nopţile încep târziu şi se termină devreme. Nu am pretenţii la somnul recomandat de 8 ore, dar vreau măcar dimineţi liniştite, să mă trezesc zâmbind şi să-mi fac curaj pentru o nouă zi de muncă, stres şi bleah. În schimb, mă tot trezesc înjurând şi scrâşnind din dinţi. Nu, nu am coşmaruri, doar am nişte vecini la etajul 7 care îşi restaurează apartamentul la ore imposibile.

Cum spuneam, de vreo 120 de zile mă trezesc cu bormaşina, cam atât am identificat, deşi, vă asigur, gama de zgomote infernale e super variată, iar în weekend am "privilegiul" să mă trezesc la 8-9!. Mă gândesc să fac economie la bateria de la telefon şi să nu-mi mai programez alarma, a devenit inutilă. Doamne fereşte să am o zi mai lejeră, oricum nu se simte, trezirea e garantată la 8! Iar în weekend....am explicat deja. Şi cum se apropie iarna, presupun că oamenii n-au reuşit să dărâme totul, aşa că au început să presteze şi la 5.30 dimineaţa. Dar deh.....dacă stai în chirie fără forme legale şi viză de flotant....te poţi duce cu gura pe vecinii demolatori? Nu prea merge.

M-am bucurat şi eu, om sărman şi turmentat la creieri, că vin la mama în concediu şi dorm....şi ce mai dorm, numai la asta mă puteam gândi. Şi cum am ajuns, am şi întrebat-o pe mama: "pe aici nu demolează nimeni nimic, nu-i aşa? pot să dorm până la prânz, aşa-i?". Mama, suavă toată, mi-a spus că da, doar că....se face izolaţia la bloc. Ce înseamnă asta? Păi....oameni suiţi pe schele (mâine dimineaţă cred că dăm nas în nas), care se întrec în bormaşini, ciocane, piroane, piuliţe, cuişoare etc. Ideea e că n-am scăpat nici acasă, îmi vine să-mi tai părul în loc să-l las să cadă de stres! Nu mai pot.

Aseară am căutat, am găsit şi mi-am cumpărat dopuri de urechi. Sunt enervante, mai ales pentru mine, care nu suport nici căştile de la telefon. Dar azi am reuşit să dorm mai mult! Testul suprem va fi mâine, când oamenii şi schelele lor vor ajunge la geamul meu!