Treceți la conținutul principal

Nomad prin Bucureşti - partea a II-a

(Numai că au început şi aici problemele. ...)

Eram deja 6 într-o cameră de 4 locuri şi colegele fetei au simţit că aerul devine insuficient - aşa mi-au spus, nu sunt ironică. Plus că nu făceam curat, deoarece plecam dimineaţa la 7-8 şi mai veneam noaptea la 12-1 (mă duceam la şcoala şi la job) şi nesimţita de mine nu s-a gândit să dea cu mătura în toiul nopţii. Am răbdat cu stoicism, aproape juma de an, cu toate hainele, cursurile şi ce mai aveam eu, în genţile mele de voiaj.

În fine.....am început să câştig puţini mai mult bănuţi, astfel încât, atunci când m-au dat şi minunatele afară (riscul de asfixiere din cauza lipsei de oxigen crescuse considerabil!), m-am mutat într-o garsonieră din Gorjului, cu nepoata unei colege de serviciu. Am zis că m-am scos! Fata aparent amabilă, contabilă, program lejer...eu tot pasăre de noapte. Plecam dimineaţa, o lăsam dormind. Veneam seara, o găseam dormind. Dacă mai aveam ceva de învăţat, stateam într-o bucătărie mică de 2 pe 2, jegoasă, cu un bec chior şi studiam. Îmi venea să mă duc acasă la mama, unde aveam toate condiţiile. Dar mi-am promis că dacă ajung în Bucureşti, prind rădăcini!

Revenind la fata asta.....avea şi ea nişte cusururi, ca toată lumea. Unu: îi plăcea să stea dezbrăcată prin casă, după ce făcea baie! Tot defila ca balerina, deşi arăta mai degrabă a Moby Dick! Problema mea era că făcea asta şi când mâncam - sâmbăta mai aveam şi eu liber şi ne nimeream amândouă acasa. Ar mai fi şi altele, dar trec la chestii mai "funny".

Prietena mea de la Piteşti trebuia să vină în Bucureşti, abia aşteptam să o văd. Normal că mă gândeam să rămână la mine peste noapte. Numai că balenuţa s-a opus: nu putem dormi trei într-un pat. Nu-i problemă, i-am spus că dormim pe jos. Sorry......garsoniera e prea mică şi nu avem aer. Fuck, iar problema cu aerul! Aşa că prietena mea a înnoptat în altă parte. Apoi a intervenit problema curăţeniei. Fata nu spăla după mine vase, că mi le spălam singură. Doar că dădea cu aspiratorul. Eu, în casa aia, foloseam cel mai mult patul, dar a devenit o problemă destul de gravă că nu mă trezeam sâmbătă dimineaţa, ca ea, ca să fac curat. Frateeee, eu dormeam 6-7 ore pe noapte, ea 10-11. Cum dracu să mă trezesc dimineaţa????în ziua mea liberă. Whatever.

Într-o zi, a apucat-o zugrăvitul garsonierei. A vorbit ea cu o vecină să ne dea vopsea lavabilă, a produs nişte pensule şi.....hai la treabă! Să mor....la înălţimea mea de 1.59, ţopăiam pe scaun ca să ajung la tavan. Dar nu voiam să am scandal, aşa că am făcut tot ce-am putut. Pe la 12 a.m. vine iubitu ei....da, avea şi iubit; că vrea să o ia la o nuntă. Aşa că prinţesita s-a aranjat şi a şters-o, iar cenuşăreasa a rămas să zugrăvească. Am terminat noaptea târziu........eram murdară de var, cu toată mobila în mijlocul casei, cu vecini care veneau să mă ţină de vorbă, fără să dea o mână de ajutor....îngrozitor. Poate vă întrebaţi de ce nu am târât-o de păr sau de ce nu am luat-o aşa, la rost. Păi era zdrahoană, aşa, mai înaltă decât mine, mahalagioaică maximă....cam de d'aia!
Mi-a mai făcut o fază.......

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.