Treceți la conținutul principal

Mâncăruri alese la Palatul Parlamentului

Nu, nu vreau să vă povestesc despre mâncărurile servite la restaurantul parlamentarilor, super ieftine şi bune ca la mama acasă, ci despre cele servite cu ocazia deschiderii centenarului Consiliului Superior al Magistraturii.

Asadar, dupa o zi luuunga si chinuitoare, m-am refugiat într-una din sălile Palatului, alături de magistraţi, colegi din presă etc. La intrare am fost serviţi cu şampanie, de care nu m-am atins :( că eram cu ochii după mesele pline cu mâncăruri alese!

Aş vrea să pot numi ce am văzut pe acolo, dar zău că nu prea mi-am dat seama! Erau tot felul de creme şi sosuri în castronele minuscule, din care am încercat ceva ce semăna a salată de vinete ornată cu felii de ridiche. Surprise! Sub stratul verde închis era alt strat de pastă verde brotăcel, iar ridichea nu era ridiche, părea brânză ??? Deci nu ştiu ce era acolo! Dar am nimerit icrele ;) Aaaa, şi am mai încercat roşii cherry cu bulete de brânză (altceva nu putea fi, cred!) tăvălite prin seminţe de mac!!! Nu am fost impresionată de gust, dar ruladele pe bază de brânză au fost delicioase.

De fapt, brânza a fost aproape nelipsită, sub diverse forme. Au avut până şi sos de brânză, numai bun pentru frigăruile de tot felul: cu fructe de mare pane, cu legume (cartofi, morcovi, ciuperci, varză de Bruxelles), cartofi fierţi înveliţi în prosciutto crudo, sparanghel în foietaj.....asta am recunoscut eu, dar ce era pe acolo.....

Desertul m-a cam dezamăgit. Deşi arăta foarte bine, gustul a lipsit cu desăvârşire.....şi credeţi-mă, chiar nu am ratat nimic din desert: tarte cu fructe, jeleu cu fructe şi alte chestii siropoase cu ciocolată.

Totul a mers de minune cu Campari şi nişte gin tonic, care m-au făcut să mai uit de ziua luuungă şi chinuitoare!

Offff...cât pe ce să uit că atmosfera a fost întreţinută de patru tinere care au interpretat arii cunoscute ale unor compozitori celebri!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...