Treceți la conținutul principal

DE CE FUG BĂRBAŢII???

(postare iniţială: 12 Nov 2007)


Nu l-ai obligat să se căsătorească cu tine (nici măcar să-ţi ia un inel), nu i-ai cerut să fie romantic, să te urmeze ore în şir prin magazine, să renunţe la prietenii sau tabieturile lui…şi totusi el s-a “speriat” şi a dispărut. În astfel de situaţii, prietenele iţi spun că i-ai arătat prea repede ce simţi pentru el şi că asta l-a speriat. Mama te acuză, ca de obicei, că ai ajuns prea repede în patul lui. Alţii sunt mai mult decât siguri că te înşeală şi că s-a plictisit de tine. Şi tu stai şi te întrebi cine a fost de vină…

Nu se pune problema de vină. Este doar o dificulatate de interpretare a mesajelor , mai ales dacă ele sunt false ( barbaţii îţi lasă doar impresia că au transmis ceva, când de fapt nu transmit nimic) sau lipsesc cu desăvârşire (adică totul se întamplă în imaginaţia ta).

N-AI AVUT NICIO ŞANSĂ

V-aţi întâlnit într-un club, v-aţi “simţit” reciproc, el ţi-a spus ca arăţi incredibil de sexi şi că ar face orice cu (atenţie! CU, nu PENTRU ) tine, spiritele s-au încins rapid şi ai ajuns în patul lui fără a şti cum îl cheamă, câţi ani are sau cu ce se ocupă. A doua zi dispare. Totul a fost la superlativ şi tu ai fost ca o zeiţă în pat (ţi-a şi zis-o), iar acum stai şi te întrebi disperată “de ce s-a terminat totul”. Pentru că mesajul a fost cât se poate de clar : “just sex”.

TOT N-AI AVUT NICIO ŞANSĂ

Îl întâlneşti tot în club, numai că de data asta ai de-a face cu o combinaţie periculoasă gen “Don Juan”+”Romeo”; tipul nu încetează să-ţi spună cât eşti frumoasă, ce ochi deosebiţi ai, e tandru, ai impresia că se simte vulnerabil în preajma ta şi asta te înduioşează. Şi vorbiţi ore în şir despre nimicuri. Şi apoi ajungi în patul lui. A doua zi dispare (stupoare!) şi odată cu el speranţa ta că ar fi putut fi altfel de data asta. Sorry! N-ai avut nicio şansă pentru că el te-a “vrajit” pur şi simplu iar tu ţi-ai închipuit că-ţi transmite ceva….musai romantic.

ŞANSA GEN “6/49”

Nu mai contează cum v-aţi cunoscut, ideea e că aţi depăşit pragul de “o noapte”. Sexul este grozav, ieşiţi în oras cu prietenii lui (da, da i-ai cunoscut prietenii! ce “fericire”) sau cu ai tăi …când realizezi într-o bună zi că eşti, de fapt, la dispoziţia lui, că faceţi sex când vrea el, ieşiţi în oraş când vrea el…el dirijează tot. Încerci să-i vorbeşti şi să echilibrezi cât de cât situaţia. Când colo, el dispare, fără prea multe explicaţii. Ce s-a întâmplat? Păi…. nu ţi-a dat niciodată de înţeles că ar vrea ceva serios; de aceea nu a contat niciodată părerea ta pentru el. Mesajul a fost explicit: faci cum vreau eu, dacă nu…..
Ce şanse ai fi avut? Să fi rămas în continuare la dispoziţia lui…..dar ce rost are, dacă tot te-ai “trezit”???

CEVA MAI MULTE ŞANSE

Ieşiţi împreună de ceva timp, totul e minunat, comunicaţi, sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Te iubeşte, ţi-a şi spus-o. Şi totuşi vrei mai mult. Începi să-i vorbeşti de viitor, să baţi apropouri mai mult sau mai putin subtile… Brusc tipul bombăne că nu e pregătit şi dispare (şi ăsta!).
Nu dispera…iar ai încurcat mesajele. Nu ţi-a transmis deocamdată că ar vrea ceva serios, şi tu ai riscat, doar doar îl prinzi. Dar uite că s-a speriat. Nu e totul pierdut: lasă-i puţin timp; dacă te iubeşte şi vă e scris să rămâneţi împreună, se va întoarce la tine.

Comentarii

  1. Denisa, cred ca nu puteam exprima mai bine ceea ce ai scris tu, ai mare dreptate. Astept sa mai scrii si altele. Te pup, Mihaela Popa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.