Treceți la conținutul principal

Nu e datoria mea, nu plătesc

 

Mi se pare inacceptabil să-mi pierd timpul din cauza unor incompetenți. Nu mai zic de stres. Mai jos, două întâmplări recente👇Dacă treceți și voi prin asta, ajută să vedeți că există soluții.

1. Banca ce te trimite în Biroul de Credite fără să ai habar

În urmă cu 8-9 ani am făcut un credit de nevoi personale la o bancă. Era singura agreată de un magazin, de unde voiam să-mi iau mobilă pentru locuința proaspăt achiziționată prin programul Prima Casă. Creditul s-a derulat pe parcursul a doi ani, am achitat și am finalizat împrumutul. 

Banca, deși a reziliat ulterior contractul cu magazinul respectiv, a continuat să-mi folosească datele. Mi-a emis un alt card, despre care le-am spus că nu-l doresc, pentru că nu-l voi folosi. Nu am ridicat cardul, nu știu ce au făcut cu el.

În urmă cu vreo 4 ani am început să primesc situația soldului aferentă contului meu. Figuram cu o restanță - administrarea unui cont pe care nu-l solicitasem și nu-l folosisem. Deși le-am comunicat, din nou, că nu eu am solicitat acel serviciu, banca a continuat să-mi solicite efectuarea plății. Și m-a somat să achit suma, ca să nu ajung în Biroul de Credite.

M-au prins într-o perioadă atât de vulnerabilă, încât am achitat. Și am solicitat încetarea oricăror raporturi. Mi-au comunicat că totul este în regulă.

În urmă cu 2 luni, merg la o bancă pentru accesarea unui credit. Mă verifică oamenii în sistem și aflu că figurez în Biroul de Credite drept client cu scor ridicat de risc. Mi-au respins solicitarea, se pare că eu eram pe acolo de vreo 3 ani, habar nu am avut.

Posibil ca, până în acest punct, să fi experimentat situații similare. Este de necrezut cât de ușor ți se complică viața din cauza incompetenței unui angajat sau a unei firme.

Am sunat la Biroul de Credite, căci la acel moment habar nu aveam de unde mi se trage etichetarea de client cu grad ridicat de risc. Așa am aflat că raportarea mea avea legătură cu banca față de care nu mai aveam nicio datorie. Am dat de o doamnă drăguță la aceast Birou, m-a sfătuit să nu cad în plasa pretinșilor recuperatori, căci pierd bani și din baza lor de date tot nu scap. M-a mai sfătuit să folosesc platforma pentru a contacta direct banca ce mă raportase, căci doar ea mă putea șterge din evidența datornicilor.

Noroc că sunt fată strângătoare, țin toată corespondența în mail. Am găsit dovada plății, dialogul cu banca, pe toate le-am atașat în platforma Biroului de Credit și am compus un email vehement, în care ceream ștergerea de urgență a datelor mele din Biroul de Credite, unde am fost raportată ilegal, în opinia mea.

Fusesem avertizată că procedura de ștergere din Biroul de Credite durează câteva luni și este una anevoioasă. La mine a durat 48-72 de ore. Deci se poate, dar trebuie acționat ferm și cu dovezi. Am fost sfătuită să reclam banca cu pricina la ANPC, căci ce-au făcut ei a fost dincolo de lege. Încă nu am făcut și pasul acesta.


2. Somație de deconectare pentru o factură plătită

Am eu așa o karma de atrag tot felul de belele administrative? Sau e doar generația analfabeților funcționali? Long story short, m-am trezit cu aviz de deconectare trimis online de compania de electricitate la care sunt abonată. Figuram restantă cu o factură scadentă cu 2 luni în urmă. V-am zis că sunt fată strâgătoare. Am verificat în mail să văd când am primit eu factura online, am verificat în aplicație la bancă să văd cum de am ratat să plătesc și am descoperit că, de fapt, o plătisem. Hmmm!

Bun, trimit mail și anunț că eu am plătit, atașez și dovada, să vadă ce fac cu avizul ăla de deconectare. Nu trec 24 de ore și....nu, nu îmi răspunde compania, ci primesc un sms, că am ajuns și la o firmă de recuperări creanțe. Așa ceva...

Sun la firma respectivă, le trimit și lor dovada plății. Și aștept. Nimic...

Nu m-aș fi stresat, dacă termenul din preaviz nu era mai scurt decât termenul dat pentru soluționarea sesizării pe care o făcusem către compania de electricitate. Așa că am revenit cu mailuri, le-am scris și pe FB, am navigat prin meniul lor până am reușit să dau de un operator și tot așa. Părea ireal cum mă chinui eu să dovedesc o plată și ei pierd timp să mă reclame aiurea, în loc să-și verifice corespondența.

În cele din urmă, cineva a citit mailurile. Și a făcut verificările. Și mi-a confirmat că plata mea de acum 2 luni a fost înregistrată. Și m-a atenționat să fiu atentă când plătesc online, deși eu indic în fiecare plată numărul facturii, fix ca să nu se încurce ei.

***

Așadar, dacă vă treziți în astfel de situații, nu disperați. Înarmați-vă cu dovezi, cu multă răbdare și stați pe capul lor. E singura soluție.





 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu.