Treceți la conținutul principal

Vrei să experimentezi dormitul la cort? Uite câteva sfaturi utile!


Sunt foarte mândră de mine! Am făcut recent un experiment și am descoperit că nu mai sufăr de claustrofobie, cel puțin nu când dorm la cort. Teama aceasta mă urmărește din copilărie, de când am fost cu ai mei într-o drumeție. Toată noaptea am verificat atunci fermoarul de la cort, să mă asigur că nu rămân blocată.  

În urmă cu 2 ani, am zis să fac un compromis. Nu eram pregătită pentru un cort adevărat, așa că am ales să mergem într-un glamping. Dacă vă simțiți claustrofobi, dar totuși vreți să experimentați dormitul la cort, atunci glampingul este locul ideal.

Cum mi-e stilul, am făcut super research înainte. Tare mult mi-aș fi dorit ceva pe malul mării, dar la noi nu există un glamping decent (ar fi unul, dar mai incognito, no kids allowed). Așa că am căutat la munte, am verificat așezarea, accesul, facilitățile, obiectivele turistice. Așa am ajuns la Green Camp - Adventure Glamping

Minunăția asta este în Gura Teghii, zonă în care am ajuns întâmplător și de care ne-am îndrăgostit. Se face și un festival pe acolo, la Vadu Oii, recomand! Noi am fost la niște repetiții, tare mult ne-a plăcut atmosfera. Și am văzut că au construit oamenii ceva căsuțe, un iaz, bar inedit săpat în pământ, canapele din butuci și multe altele. Locul promite!

Revenind la glamping, singurul regret este că am ales să ne cazăm pentru doar 2 nopți. Ne stabilisem un circuit, făcusem deja rezervări în avans, n-am mai putut da înapoi.

Ce am avut la noi: 

✔️  haine groase (pentru dormit) și haine subțiri, de vară - am fost la sfârșitul lunii iulie, ziua era cald, dar noaptea erau 14-15 grade 🥶 🥶  Evident, eu am fost cea care a suferit la capitolul ăsta, am omis să-mi iau haine potrivite

✔️  lada frigorifică cu conexiune la priză - corturile au prize, acolo am ținut-o. În ladă am avut niște chiftele, iaurturi, unt pentru cea mică, era în perioada în care nu mânca altceva, nu ne puteam baza pe mesele din glamping

✔️  băutură, apă, diverse gustări - sunt permise, cât timp le servești pe veranda cortului și nu în spațiul comun de mese

✔️  hamace, scaune de camping, păturică de picnic - le luăm după noi când ieșim la plimbare, nu se știe niciodată unde poposim 

Am plătit pe 2 nopți în jur de 750 de lei, asta însemnând 2 nopți de cazare, 2 mic-dejun (incluse), 2 cine și 2 prânzuri. Mâncarea a fost foarte gustoasă, ne-au spus că preparatele sunt din zonă, de la localnici, am văzut că găteau direct acolo, chiar la ceaun.

Cortul în care am stat este pentru 2 persoane - noi am încăput lejer cu cea mică, patul este mare și prevăzut cu prize și întrerupătore, există preșuri tradiționale pe jos, o cergă din lână, 2 taburete, iar pe verandă 2 fotolii mari din lemn, o masă, un coș de gunoi și un dulăpior. Toaletele sunt comune. Inițial am avut o reținere, dar curățenia găsită ne-a spulberat toate temerile. Am fost rugați să nu golsoim propriile produse cosmetice, deoarece ei folosesc doar produse bio, ca să nu polueze pânza freatică. Am avut la dispoziție prosoape, gel de duș, săpun și șampon.

Locul este înconjurat de pădure și de munți - în 2020 nu era nebunia cu urșii, acum nu știu. Noi am stat nestingheriți în hamacele din copaci sau la locul de joacă amenajat tot acolo. Se practică diverse sporturi, mulți dintre cei cazați au mers la rafting sau caiac. Noi am ales să explorăm zona - platoul de la Vadu Oii, cascada Cașoca.

Mașinile se lasă la stradă (este un inconvenient, nu chiar major). 









Dacă tot am spart gheața cu glampingul, anul acesta am acceptat provocarea de a dormi la cort. Nu a fost nici într-un camping amenajat, nici oo camping, ci în curtea unor prieteni. Doar că nu aveam nici cort, nici saltele, nici saci de dormit. Ne bazam pe niște izoprene despre care am realizat ulterior că sunt bune doar pentru yoga 😄

 Ce am avut la noi: 

✔️  cort găsit la părinți - se pare că e același în care am experimentat claustrofobia în copilărie
✔️  saltele gonflabile, închiriate de la N Cort - îi recomand, super drăguți - saltelele erau noi
✔️  izoprene găsite tot pe la părinți (trainice, super groase, nu ce aveam noi)
✔️  set lumini-licurici pentru bicicletă - noi obișnuim să dormim cu ceva lumini de veghe, așa că acestea de la bicicletă ne-au ajutat mult de tot. Dau lumină suficientă, cât să nu deranjeze.
✔️  saci de dormit din Decathlon - am dat 250 de lei pe 3 saci de dormit, 2 pentru adulți și unul junior. Am avut emoții cu cea mică, dar s-a adaptat imediat la sacul ei grena, i-am spus că este pentru sirene 🧜‍♀️ Noi am optat să reziste la minimum 10 grade, sigur nu ne avântăm să experimentăm o vreme mai rece. 


Sacii au făcut față, cu salteaua nu prea m-am împăcat, din cauză că am probleme cu spatele. Acum știu că nu pot dormi decât pe una netedă, aceasta era cu niște denivelări. Am avut acces la toaletă și la bucătărie, deci nu a fost nevoie să ne dotăm cu altceva. Însă, pe viitor, dacă vrem să facem asta pe cont propriu, sigur vom avea nevoie de achiziții serioase.
Cel mai important, am constatat că nu mai am claustrofobie. Cel puțin, nu când vine vorba de dormit într-un cort de maximum 130 cm înălțime. 
Așa că vă încurajez să experimentați dormitul în natură! Fie că este vorba despre un pat în glamping, fie de un cort într-o curte, merită experiența. A se savura cu o cafea, cu o carte bună și cu un somn în hamac! ☕  📖  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu.