Povești despre eco și bio. Sau cum a început să-mi pese

Photo by rawpixel.com from Pexels

Citisem și auzisem despre mâncare și produse bio, eco (nu este același lucru) însă nu m-a interesat până să rămân însărcinată. Atunci am început să fiu mai atentă la alimentație (nu am avut încotro, am făcut și diabet gestațional, așadar am renunțat la multe tâmpenii și am început să verific și mai atent etichetele). Implicit, și corpul meu avea nevoie de produse de îngrijire atent alese, fără parabeni, parfum etc.

După ce am născut, am devenit foarte riguroasă cu produsele pentru bebe, am ales un detergent de rufe creat special pentru bebeluși (și recomandat de multe mame care îl testaseră deja), am scos balsamul, am ales un gel de duș special pentru pielea de nou-născut, o soluție specială pentru a șterge praful și mobila în care dormim cu cea mică, un detergent special pentru vasele ei. Am continuat cu legumele și fructele pe care le consumă, majoritatea produselor alese au etichete bio sau eco. ,,Niște minciuni, crezi ce scrie pe etichetă?", ,,Dacă nu îi dai totul eco sau bio, degeaba dai banii", ,,Bani aruncați!" sunt câteva dintre reacțiile primite în tot acest timp.

Dar de ce să mă opresc la bebe, mi-am spus eu, în schimb. Am continuat să îmi iau creme de față, de corp, de mâini, gel de duș care nu conțin parfum ci uleiuri esențiale, care nu au fost testate pe animale și, de preferință, hipoalegenice. De asemenea, am trecut la detergent și balsam bio pentru noi,  care nu dăunează mediului înconjurător și care nu conțin ingrediente agresive cu pielea. Iar ca produs antibacterian, am început să adaug în mașina de spălat ulei esențial de arbore de ceai.

La alimente caut să fie fără aditivi alimentari, coloranți, E-uri periculoase. Nu mâncăm în exces, nu cumpărăm ca să avem ce arunca, așa că nu ,,aruncăm" cu banii. Există mezeluri fierte și afumate natural, doar cu sare și condimente. Există icre făcut doar cu ulei și zeamă de lămâie. Există brânză fără gust artificial. Există pâine făcută ca acasă, doar cu apă, drojdie, făină și sare.

Cred ce scrie pe etichete, da! Dacă nu aș crede când scrie doar carne, sare și condimente la un salam, de exemplu, ar însemna să nu cred nici când la un alt salam sunt trecute 10 E-uri, 50% slănină și soia etc. Nici nu ar mai avea rost să citesc, nu? Și nu e ca și cum produsele pline de porcării sunt gratis. Am găsit într-un supermarket pește afumat, vidat într-un sos, pe etichetă scrie că nu este recomandat copiilor sub 12 ani, că le poate provoca anumite reacții - îhm, cum naiba să comercializezi așa ceva?

Legumele și fructele bio au gust, am aflat de când îi cumpăr copilului. Păi un morcov românesc la vrac are gust de... nu știu, nu am identificat! Ăla bio e dulce, zemos, așa cum mi-l amintesc. Roșiile, castraveții, la fel. Am evitat să îi dau copilului struguri de la bunici, de la țară. Nu, nu erau bio! Nici eco! Erau stropiți de nu mai știa nimeni cu ce și cât, ca să nu se măneze. Că așa e la noi la țară, după ureche. ,,Lasă, că a plouat și i-a spălat!". Nu, nu e așa! La fel cum știu că bio nu înseamnă că nu a fost stropit, dar măcar s-a făcut controlat, după niște teste privind impactul asupra organismului uman.

Carnea macră o iau de la măcelărie, am mai multă încredere în oamenii ăia care tranșează totul sub ochii tăi. Aia din magazine se face greu și nu are același gust ca cea de la țară (mai prindem și hrană naturală, ca să avem de comparație).

Ceea ce mi-am propus, de fapt, a fost să fiu mai atentă cu ce consumăm și cu ce punem în contact cu pielea. Poate fi bio, eco sau nu. Dar citim etichetele și, din fericire, avem de unde alege.