 | ||
| https://imgflip.com/i/phqy6 |
,,Mai lasă-l să și plângă, că se învață numai în brațe apoi!"
,,Ia nu-l mai răsfăța atât, toată ziua îl pupi, o să ți se urce în cap!"
,,Dă-i, dragă, puțin dulce, că nu se întâmplă nimic! Ce, tu nu ai mâncat cozonac atuci când erai mică?"
,,Lasă-l să știe și de televizor, și de telefon, că nu-l crești sălbatic! Acum toți au acces la tehnologie"
Cam asta aud constant, în primii doi ani de viață ai copilului. Sfaturi de la părinți, pentru părinți!
,,Nu-l înțeleg pe copilul ăsta, nimic nu-l mulțumește! Îi iau tot ce vrea, degeaba! Țipă, aruncă, strică, atât știe!"
,,E dependent de dulciuri, nu ne mai înțelegem cu el! Numai ciocolată ar mânca! Dinții sunt terminați."
,,Numai cu nasul în telefon stă! Numai la desene s-ar uita non-stop! Strig la el, să vină la masă, nici nu mă aude"
Numai asta aud în jur, constant, de la părinții copiilor mai mari de 3-4 ani. De data asta, se plâng unii altora.
Mă uit, pe urmă, la cei mai mari. Îi văd ținând cășile în urechi și telefoanele în mâini. Nu zâmbesc, par să nu vadă nimic în jur , toată atenția se duce spre niște ecrane. Răspund monosilabic. Pare că îi plictisește orice. Unii părinți îi cred ,,timizi, liniștiți, cuminți". Alții îi cataloghează ca fiind ,,generația asta, numai cu nasul în telefon".
Mă bucur enorm când văd copii dezinvolți, care știu să poarte o conversație cu orice adult, care au o curiozitate firească, activi, care au pasiuni - citesc, practică un sport, ies cu bicicletele, dansează, cântă etc. Aceștia sunt salvați, părinții au știut să le transmită că tehnologia nu este un mod de viață.
Mă bucur enorm când văd copii care mănâncă fructe, care beau apă, care nu au gura plină de pufuleți, popcorn, covrigei și mâna mereu lipită de o ciocolată sau o sticlă cu suc. Sunt salvați, părinții au știut să le transmită obiceiuri sănătoase. Căci dulciurile și toate tâmpeniile procesate și vândute cu țintă copiilor au efecte în timp.
Mă bucur enorm când văd copii care le vorbesc frumos părinților, cu respect și prietenie. Care se alintă și se alină firesc în brațele lor. Sunt niște fericiți, părinții au știut să le ofere necondiționat dragoste și nu au înlocuit asta cu oferirea absurdă și nemăsurată de jucării, haine și dulciuri.
Să ne uităm puțin la noi, adulții. Căci și noi suntem generația celor cu nasul mereu în telefon sau televizor, care aleg un covrig și o sticlă cu cola în locul unui sandviș făcut acasă și a unei sticle cu apă, care se pierd pe drumul dintre serviciu și casă și uită să meargă în parc, la teatru, la muzeu. Și suntem rutinați, plictisiți, nemulțumiți de cum arătăm, de relații, de cei din jur. Și ce facem? În loc să luptăm cu noi, să ne schimbăm, dăm asta mai departe. Povara asta o transmitem copiilor. Și implicit eticheta de ,,generația asta...". Sau, așa cum am citat în articolul scris pe FashionMoms: ,,Nu putem să stăm mereu cu telefonul în mână și să avem pretenția să ne vedem copiii citind cărți, singuri, în pat".
Comentarii
Trimiteți un comentariu