Treceți la conținutul principal

Despre sărbătorile importate, dilema românului


     Eu ce sărbătoresc? Aia nu e românească, cealaltă e păgână, despre aia nu știu nimic, numai de la americani ni se trag toate! Săptămâna trecută, cu Halloween, iar s-a umplut facebook de dezbateri, s-au format tabere și s-au pus etichete. Parcă și de Valentine's Day tot așa se întâmplă.

     După ce am tot citit păreri pro și contra, m-am pus pe căutat mai multe informații. Nu de alta, să înțeleg și eu ce sărbătorim și ce nu!

     Este primul an când m-am gândit să sculptez și eu un dovleac pentru Halloween. De ce?  Păi să văd dacă pot și să mă amuz cu bebelina mea, sigur i-ar fi plăcut! Doar că nu am făcut-o, nu am avut timp să mă duc să cumpăr un dovleac. Dar dacă aș fi făcut-o, asta însemna că sărbătoresc Halloween? Dar dacă ne costumam? Trebuia și să mergem la căpătat bomboane? Habar n-am! Cert este că Halloween are o tradiție vechie în spate. Nu, nu a pornit de la americani, ci de la druizi, și se credea că această zi este o punte între lumea viilor și lumea morților. Deghizarea în personaje malefice avea rolul de a speria spiritele rele care veneau pe pământ în această zi. În timp, semnificațiile s-au mai pierdut, nu vă imaginați acum că în toată lumea oamenii se deghizează în schelet și bântuie prin cimitire. Am găsit aici explicații logice și de bun simț: https://emizarnescu.wordpress.com/2016/10/29/originea-si-semnificatia-sarbatorii-de-halloween/

     Crăciunul a fost adoptat cu toată inima de către români. Dar ce presupune să-l sărbătoresc?  Să fac brad? Sau să dăruiesc cadouri? Să fac sarmale, oare? Vă spun, cred că astea trei sunt indispensabile la noi, clar nu există, nu se poate Crăciun fără sarmale și fără brad și fără cadouri! Dar cu spiridușii moșului cum stau lucrurile? Am găsit niște explicații detaliate despre legătura dintre nașterea lui Iisus Hristos și Crăciun  https://www.gandul.info/magazin/semnificatia-craciunului-pe-glob-cele-mai-frumoase-traditii-10410445. Cred ca totul trebuie să fie despre a dărui. Și, de ce nu, să mergem și la slujba de Crăciun, poate ne amintim și adevărata semnificație. În rest...povești!

      Valentine's Day, alt măr al discordiei. De când s-a răspândit această sărbătoare de peste Ocean, au apărut apărătorii Dragobetelui. S-au format taberele. Iar de 14 februarie, fiecare ,,Happy Valentine's Day" primește replica ,,Noi sărbătorim românește, Dragobetele" sau ,,Dragostea nu are nevoie de o anume zi pentru a fi exprimată (sic!)". Mă bucur pentru cei care își arată zilnic aprecierea și afecțiunea prin mici atenții, gesturi - o cafea cu bilețel, un mesaj, un ceai, o floare, o îmbrățișare, o carte etc. Dar hai să nu-i punem la zid nici pe cei care cumpără trandafiri roșii, inimioare de pluș și ursuleți inscripționați cu ,, I love you". Apropo de asta, am o poveste amuzantă (și nu prea) din studenție, chiar aici! Revenind la controversata sărbătoare, știați că Sfântul Valentin a fost un preot creștin? Puțină istorie: https://stirileprotv.ro/stiri/social/valentine-s-day-2013-traditiile-si-adevarata-poveste-din-spatele-sfantului-valentin.html

          Și Paștele a fost personalizat cu un iepuraș și ouă din ciocolată! Când eram noi mică, de Paște ne înnoiam, adică primeam o hăinuță nouă. Acum se poartă dulciurile și jucăriile! Pe care le aduce iepurașul! Să nu uităm, totuși, că Paștele înseamnă învierea Domnului. Uite, de data asta pot da exemple de tradiții pe car le respect eu. Îmi place să merg la biserică în Joia Mare, în Vinerea Patimilor (să cânt Prohodul) și la slujba de înviere. Cânr eram mai mică chiar stăteam până dimineața.  Altfel, nu prea simt sărbătoarea. Ah, tot când eram mică, de Paște ne uitam la Iisus Nazarineanul, știți filmul?

         Știți ce cred? Că putem sărbători ceva în fieare zi, depinde de noi cum. Și că nu ,,trădezi" țara, neamul și obiceiurile străvechi pur și simplu pentru că vrei să te distrezi.

Comentarii

  1. Mie îmi plac toate motivele de iesire din cotidian. Sarbatorile de genul Valentine's Day sau Halloween le adaptez la gustul meu. Ce e rau ca un copil sa se costumeze (nu neaparat in schelet)? E un motiv de distractie si pentru ei si pentru noi! Cheia este echilibrul! Sa nu fim inversunati nici intr-un sens, nici in celălalt! Mai exact, sa nu catalogam drept "americanisme" orice ni se pare noua ca nu e traditional romanesc, dar nici sa nu ne spunem "Te iubesc" decat pe 14 februarie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa zic și eu. Poziționarea asta în tabere nu ne face bine. Plus că respingerea vine la nivel superficial, fără să cunoaștem povestea la origini. Ori mereu e timp potrivit să ne îmbogățim cultura și, de ce nu, să experimentăm!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.

Poveşti de viaţă II

E timpul să revin cu un nou exemplu din viaţă! În urmă cu mulţi ani am cunoscut un cuplu aparent "bine închegat". El - un om de afaceri super de treabă, sociabil, care era îndrăgostit nebuneşte de ea, după câţiva ani de căsătorie şi un puşti la activ. Ea - o păpuşică frumoasă de pica, de asemenea de treabă. Erau aproape mereu împreună, el îi satisfăcea toate poftele iar ea...era frumoasă de pica. La un an după ce i-am cunoscut, au divorţat. Dar nu asta era ideea! Până să se strice treaba, am asistat la o chestie super super faină. Eram într-o deplasare în Sighetu Marmaţiei, pentru câteva zile. Într-o dimineaţa m-am dus la tipă în cameră, să ne pregătim ca fetele, să mai vorbim de una de alta....şi a ciocănit cineva la uşă. Ne-am cam mirat noi, era destul de dimineaţă şi noi ne cazaserăm la un motel prin munţi pe acolo prin Sighet. Am deschis, era una din cameriste....cu un buchet mare mare de trandafiri roşii, pentru păpuşică. Wowww! Şi nicio carte de vizită....m-am mirat eu.