Treceți la conținutul principal

Unde sunt dascalii cu credinta si curatenia unui apostol?

" Si    ne-o    da    aceasta    învatatura     nu    pentru  ca  trebuia, si pentru ca i se platea, dar pentru ca avea  un   prisos   de   bunatate  în  el si pentru  ca   în    acest   suflet    era    ceva   din    credinta   si  curatenia   unui   aposo tol.  (...)  Îi    era   drag   sa    ne învete, si parca eram copiii lui, asta am simtit-o totdeauna, cât am fost sub privegherea lui.Se    supara     rar   si    nu   spunea    decât    doua vorbe.   Asta-i    era   mânia    cea    mai    mare „Mai domnule!”  Noua    ne    venea    sa    intram    în    pamânt,    când    zicea:   „Mai domnule!” si  se  uita  urât  la  noi ". (Domnu Trandafir - Mihail Sadoveanu)






"Pentru nota "rau" nu dadeai nimic; pentru "binisor": pane, branza, masline; pentru "bine" faceai bogaciul, simitul si placinta pe din doua; pentru "prea bine", pe langa celelalte, mai daruiai arsice si condeie de fer noi; pentru "foarte bine", ceva gologani, mai ales din banii noi cari tocmai p-atunci iesisera; "eminentele", "eminenta mica" (e) si "eminenta mare" (E), cu ajutorul bancutelor si a jumatatilor de sfant. Generalii aratau monitorilor sa invete "d-aici si pana aici"; monitorii, primilor; primii, scolarilor. De obicei, Domnul Vucea, cand intra in clasa, noi fiind toti cu ochii pironiti in carte, incepea sa cerceteze notele. Pe "binisor" ii tragea de urechi, lui "rau" ii tragea la palma cu linia lata, cu nuiaua sau chiar cu linia in patru muchi cand sa facea foc.Oh! Atunci era nespus de rau!". (Domnul Vucea - Barbu Stefanescu Delavrancea)


"Ceea ce ați auzit ieșind din gura Danei Blându (o prosperă antreprenoare, proprietară de after-school-uri, de altfel) nu este consecința unui salariu mic, ci a unui tupeu monstruos, înfiorător, hrănit și îngrășat ca un porc de Crăciun de atitudinea umilă, slugarnică și pupincuristică a oamenilor în fața cărora își desfășoară circul slinos." (http://www.simonatache.ro/2014/01/07/copile-mergi-si-fura-un-portofel-e-spre-binele-tau/)

Am avut norocul de o invatatoare extraordinara. Ne-a spus sa o tratam ca pe o mama si ne-a cocolosit mai ceva ca o bunica. Am fost in ultima ei generatie, ii dadeau lacrimile cand vorbea despre despartirea de scoala, de copiii ei... Am prins un trimestru din comunism...cand nu spuneai rugaciuni la scoala. Religia era un subiect tabu. Doamna invatatoare ne-a incurajat sa credem, sa ne rugam, daca asa simtim noi. Stiu ca vorbeam si radeam mult in timpul orelor si ii spunea mamei: "are noroc, prinde din zbor, altfel...". Ne-a incurajat sa citim mult, sa scriem, sa fim creativi....

Ne-a sfatuit sa nu ratam niciodata emisiunea "Teleenciclopedia", pentru ca avem multe de invatat de acolo.


Oricate prostii ar fi facut vreunul dintre noi, mereu gasea scuze: "asa e el, mai nazdravan, mai neastamparat".Si o ascultam de drag. Cand ne dojenea, ne venea sa intram in pamant de rusine.

Pentru ca...Ligia Ciolacu a fost mai mult decat o invatatoare

Comentarii

  1. Imi amintesc si retraiesc tot ce ai scris tu in aceasta postare, doar facem parte din aceasi generatie si am fost colege de clasa.

    Oare ce mai face Dna Invatatoare? De multe ori m-am gandit la dansa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poza nu e foarte clara, probabil i-as mai recunoaste si pe altii...Baiatul, primul din stanga, e cumva Chirita (Tinel)? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai