Treceți la conținutul principal

Povestiri de la mare - Maimutele de weekend

Initial voiam sa scriu doua povesti separate, dar cum diferenta mare nu-i, o sa fac un mix!


Am fost norocosi sa redescoperim, acum vreo patru ani, marea si plaja intr-o stare aproape primordiala. Treptat au aparut si semne ale "civilizatiei", gen salvamarii care scuipa seminte in timp ce patruleaza pe malul marii sau meltenii de weekend care vin sa-si friga halcile de carne pe malul marii. In fiecare an am fost tentati sa ne retragem spre biosfera, dar am ramas pe plaja noastra, probabil chinuiti de un sentiment de masochism, sa vedem cum, incet incet, dispare.

 Maimutele de weekend -
meltenii - sunt odioase. Urla, se unduiesc dizgratios pe ritmuri lautaresti si sunt cu mainile bagate pana la cot in unturi si carnuri. In urma lor ramane dovada lipsei de bun simt fata de cei din jur, de respect
si grija fata de mediu. Eu plec cu samburele de pruna in punga, maimuta nu-si poate duce doza de bere la tomberon.


Plaja este prevazuta, ce-i drept, cu panouri de avertizare puse din 2 in 2 metri: nu faceti gratar, nu intrati cu masinile pe plaja.  Maimutele nu stiu, insa, sa citeasca, nu-i asa? Si nici cei care ar trebui sa aplice amenzile alea nenorocite scrise pe panouri nu-si fac aparitia. Asadar, serile de weekend sunt clar ale maimutelor. Vin cu masinile pana la apa - le doresc sa ramama de-a pururea impotmoliti in nisip, isi pun gratarele si boxele in functiune, restul nu e greu de ghicit. Iar in urma nu raman numai gunoaie, ci si o multime de scoici pisate de greutatea masinilor. Acum, spuneti drept: pe ce plaja din Romania, populata de melteni, mai gasiti...


???

Crunt este ca, desi maimutele se simt bine oriunde, noi abia am rezistat cateva ore in lumea lor. Intr-o seara am mers in Saturn - circ, tiribombe, cozi interminabile la bere, porumb, gogosi. Si atmosfera pe masura: in dreapta Guta, in stanga Andra, in dreapta Clejanii, in stanga Voltaj. Am fugit spre plaja, dupa intuneric si liniste. Intuneric era dar ne-am impiedicat de sezlongurile care se inchiriaza peste zi cu 20 de lei bucata. Iar linistea e o utopie, chiar si noaptea.

Pe drumul de intoarcere spre plaja noastra ne-a apucat ploaia. O ploaie torentiala, de nu vedeai pe unde mergi. Si o aglomeratie la iesirea din Mamaia, inspre Navodari...Ne-am lamurit apoi ca petrecaretii mergeau sa se zbenguie in corturile uriase de la marginea statiunii:) Treaba lor, noi ne-am regasit linistea 15 minute mai tarziu 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.