Abonare la postări!

miercuri, 27 aprilie 2011

Tradiţia mea de Paşte

Hristos a înviat! Am revenit la muncă, după vreo patru zile de stat acasă. Ca la fiecare întoarcere în Capitală, mă întreb ce caut eu aici:) Dar o să treacă. Trebuie să fiu recunoascătoare pentru că am avut un Paşte minunat!

Anul acesta am vopsit ouă...pentru prima dată! Da, cam târziu, dar până acum n-a fost nevoie, le făcea mama care insista, în fiecare an, să-mi dea şi mie pe puţin 20. Anul ăsta cu greu am convins-o că nu mai am nevoie, pentru că am făcut şi eu. Toate roşii, au ieşit destul de bine:)

O altă reuşită a fost vinerea mare. Am prins slujba de prohod, care mi-e foarte dragă. După atâţia ani, la mine în familie încă se respectă nişte obiceiuri. Unul din ele este mersul la biserică, măcar la marile sărbători. Cum ziceam, am prins slujba din vinerea mare, eveniment ratat în ultimii ani din cauza serviciului. Vinerea dinaintea Paştelui aduce aminte de ziua în care Iisus a fost răstignit şi îngropat. Credincioşii aduc flori la biserică, trec de trei ori pe sub o masă, care simbolizează catafalcul lui Iisus şi cântă Prohodul. La final înconjoară biserica de trei ori (depinde de biserică, se face şi o singură dată) - pentru fiecare zi petrecută de Mântuitorul în mormânt. Acum am reuşit să fac toate acestea.

Am ratat, ce-i drept, joia mare sau Denia celor 12 Evanghelii - o slujbă în cadrul căreia se îngenunchiază de 12 ori, dar de altfel spectaculoasă.

Sâmbăta, normal, se petrece în linişte şi relaxare. Eu m-am plimbat prin parc şi am făcut poze, nu am mereu ocazia să fac asta când merg acasă. Dar am reuşit să dorm o oră înainte de slujba de Înviere. Asta e altă tradiţie a noastră: dormim ca să putem rezista la slujbă, care nu se termină odată cu luatul luminii. Acela este numai începutul. Am luat lumină, am dus-o acasă, apoi m-am întors la biserică. În anii trecuţi, slujba ţinea până la 4 dimineaţa. Acum au mai scurtat-o :)  Slujba a durat până la ora 3, după care oamenii s-au călcat în picioare ca să prindă "paştele" - aşa zicem la pâine înmuiată în vin, un fel de anafură specială! La biserica de care aparţin acasă totul e cât de cât organizat: se pun bucăţi de pâine în mai multe vase, se stropesc cu vin şi se sfinţesc; la finalul slujbei sunt oameni care pun "paştele" în pahare de unică folosinţă şi le împart. Fiecare om primeşte un pahar, dar lumea tot se calcă în picioare - pentru că, nu-i aşa, românilor le place îmbulzeala. "Paştele" are aceeaşi regulă ca şi anafura, se ia pe nemâncate (un alt motiv pentru care dormim este că, de când ne trezim şi până la 4 dimineaţa nu mai mâncăm nimic, întâi luăm "paştele"). La 4 dimineaţa eram acasă şi....ne aşezam la masă, cu rudele apropiate. Aşa facem noi de când mă ştiu: prima masă de Paşte e la 4 dimineaţa, în familie. Abia apoi urmează somnul:) Ideal ar fi fost să mergem şi la "a doua înviere". În ziua de Paşte, la ora 12.00, Arhiepiscopia Râmnicului a organizat o slujbă în cadrul căreia Evanghelia a fost citită în 12 limbi. Ei, slujba asta n-am reuşit s-o prind până acum. Poate la anu'!

În rest, ca la toată lumea: mese peste mese, îmbuibeală maximă şi voie bună!

În schimb, eu n-am fost niciodată la discotecă în noaptea de Înviere; sau de Prohod; sau de Crăciun. Pentru mine, se exclud din start! Nu o să înţeleg niciodată ce-i cu nebunia de a bate cluburile de sărbători:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu