Tipologia şefilor

După ce că nu am timp să termin minunata "epopee" cu tărâmul libelulelor, mă văd nevoită să scriu şi despre şefi. Dar, vorba "mass-ului" pe messenger: "prea tare ca să nu dau mai departe! ha ha!".

Nu mă pot lăuda că ştiu toate "felurile" de şefi, de la aperitiv până la desert, dar cei pe care i-am cunoscut sunt oarecum extreme: de la dezechilibraţi până la perverşi, de la simpatici până la diabolici. Mi s-a reproşat, dacă stau bine şi-mi aduc aminte, că râd prea mult, că mă uit la fiinţe inferioare mie - adică fără bani, că gândesc...dar nu cum gândeşte şeful - deci gândesc prost, că vorbesc pe messenger cu prietenul meu în loc să-i ţin companie şefului, că stau numai opt-nouă ore la muncă, că sunt nepăsătoare - atunci când rămâneam imună în faţa răutăţilor, ş.a.m.d. Când am citit "Diavolul se îmbracă de la Prada", m-am identificat şi i-am înţeles! Sunt şefi şi...atât ştiu să facă.

Partea şi mai proastă este că această perioadă de criză care nu se mai termină i-a înnebunit de tot. Nu îi mai mulţumeşte nimic, dorm iepureşte, cu gândul la cum să te mai chinuie a doua zi. Sunt înnebuniţi să-şi justifice poziţiile, aşa că au devenit mai obtuzi şi mai despotici ca oricând. Nu ştiu cum să te mai încarce la muncă, în virtutea faptului că ei sunt şefi, e criză, iar tu ai nevoie de un serviciu.

Şi iată cum şefismul bate ultima şansă de a scăpa basma curată:

"Şeful urma să plece pentru o perioadă lungă de timp. Nimeni nu-l regreta, angajaţii abia aşteptau să desfacă şampania...după plecare. Erau demoralizaţi, nemotivaţi, stresaţi, iar acest lucru era singurul lucru bun care se întâmpla de când semnaseră contractul de angajare. Numărau zilele şi începuseră să doarmă noaptea. Într-o zi, au fost chemaţi la şedinţa de rămas bun, împreună cu asistenţii şefului".

"Să nu-i lăsaţi aşa, să-i puneţi la muncă, şi aşa au un program lejer. Şi să nu-i mai lăsaţi cu un singur proiect, să le daţi în lucru cât mai multe. Aaaa, nu uitaţi de amenzi, să le aplicaţi dacă nu fac tot ce le cereţi, ca să se înveţe minte", au fost câteva dintre cele mai preţioase învăţături ale şefului către asistenţii săi.

Angajaţii tăceau şi priveau..ca vitele. Reuşise să le ia ultima bucurie.

"Putea să se prefacă, măcar, că-i pasă, să aducă o bomboană, să-şi ia la revedere într-un mod uman. Dar nici nu a vorbit cu noi, am fost pe post de păpuşoi", se gândea unul din angajaţii cu "program lejer", de 10 ore pe zi în medie, implicat în 70% dintre proiecte.

Ce să zic? Profesionalism şi principii, ioc.

În rest...despre şefi, numa' de bine!

PS: Hai cu poveştirile!