Treceți la conținutul principal

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc.

Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă!

Le voi numi X şi Y!


X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit
X: vroiam doar sa stii
eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine
X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic.
X: am inchis repede pagina
X: nu am mai rezistat
X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo
X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion
X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de spleen...
X: e mai plictisitor decat manualul de utilizare al unui ciocan rotopercutor
X: daca blogul tau ar fi un fel de mancare, sigur ar fi cartofi simpli, fierti
X: zau, denisa, fa-i ceva, ca-i ca o zama lunga


Y: hai mha chiar asha? iubire, dragoste, poveshti....wtf. . . .ce poate fi mai plictisitor de atat?
Y: baga shi tu ceva mai vivace . . .plm ca mor cu capul pe masa cand imi belesc ochii la blogul tau
Y: baga shi tu ceva de interes . . .sa-nnebunesc
eu: iar v-ati aliat
eu: sunteti incredibili
Y: cum adika m-am aliat?
Y: cand?
Y: cu cine?
Y: de ce ? care? unde? pe cine? . . .
Y: "Cum spuneam, chiar se iubeau" - ce e asta?
Y: o nebunie
Y: cum sa shti tu cu certitudine daca se iubeau?
Y: daca el era un sociopat avide sentimente
Y: opreshte-te cu acel instrument parshiv de plictisire a cetatzenilor

Comentarii

  1. Deni, comentariile celor doi mi se par egale cu zero; intotdeauna criticiile trebuiesc intarite de argumente solide, nu sa fie lipsite de sens.

    In rest, ce mai faci? Toate bune si frumoase? Sanatoasa si muncitoare, ca pana acum? Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. mie mi se par foarte funny :)) comentariile nu sunt răutăcioase, sunt făcute din simpatie;) în rest...da, tot muncitoare, mai ca albinuţa !!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. OFFFFF, am crezut ca au vrut sa fie rautaciosi in legatura cu blogul tau:( ; sti doar ca sunt o fana inraita a ta; daca spui ca sunt simpatici, ii iert, trec cu vederea:)) Ce a zis mama ta, cum au iesit analizele?

    RăspundețiȘtergere
  4. da da da......foarte simpaticeeee:) totul este în regulă, mulţumesc

    RăspundețiȘtergere
  5. x e mult mai amuzant si pertinent in argumente decat y...oricum fac un cuplu delicios :))

    RăspundețiȘtergere
  6. In general sunt din prima categorie. Citesc si atat. Dat fiind faptul ca acum citesc de peste strada de blocul tau din Valcea, am zis sa las doua randuri.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eliana, long time no see! salutare, mă bucur că citeşti, sper să-ţi şi placă

    RăspundețiȘtergere
  8. Protestez, protestez si iar protestez! Asa ceva nu se poate! Deni, vreau mai multe intamplari scrise pe blog! Deci, pe cand urmatoare postare?! :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai