(postare iniţială: 29 Oct 2007)
Nu m-am gândit să răspund eu la întrebarea asta......mi se întâmplă adesea şi mie să mă stresez şi să nu ştiu exact de ce!
Azi dimineaţă am asistat la o "mostră" de stres inutil: vecina aleasă să aibă grijă de apartamentul în care stau cu chirie, de proprietarul acestuia, se stresează din cauză că eu nu vreau să plătesc abonamentul pentru telefonul fix al proprietarului, telefon pe care nu-l folosesc.
Mai exact...proprietarul apartamentului este un domn care călătoreşte foarte mult în interes de afaceri. Pentru orice situaţie (gen inundaţie de la vecini), i-a lăsat cheie de la apartament unei vecine....doar CHEIE!...şi implicit responsabilitatea de a plăti "dările" către stat. În fine, nu ştiu exact "clauzele contractului verbal", ideea e că atunci când m-am mutat în apartament, m-am "trezit" cu o groază de reguli, indicaţii, dădăceli, cum n-am mai auzit în cei patru ani de când tot schimb chiriile. Cum reuşeam să spun şi eu ceva contra, cum vecina argumenta că aşa a făcut şi cu cei care au stat înainte acolo (exemple: eu citesc contoarele, index-urile, eu plătesc, voi îmi daţi apoi banii, eu am făcut nu ştiu ce contract, am procură dar e expirată etc). Una din regulile minunate este: chiar dacă nu folosesc telefonul fix, trebuie să plătesc eu abonamentul, deoarece proprietarul vrea să-şi păstreze numărul; la întrebarea mea firească: dar de ce nu-l plăteşte proprietarul?, răspunsul a fost ceva de genul: aşa au făcut şi cei dinaintea voastră Nu am văzut logica explicaţiei, care oricum nu exista!
Bun! De precizat că timp de o lună jumate nu am luat legătura cu proprietarul şi, neştiind concret tipul de legătură dintre el şi vecină, nu prea ştiam cum să procedez.
Şi a sosit şi ziua izbăvirii: luni!
Primesc telefon de la vecina cea stresată (azi mai mult ca oricând), că vine proprietarul şi vrea să vorbească cu mine, că vrea să vada apartamentul, că eu sunt plecată şi ea trebuie iar să fie intermediar...bla bla bla. Şi mă pune păcatul s-o rog să-i spună proprietarului că eu am o problemă cu plata abonamentului pentru telefonul fix. Uauuuu.....criză isterie şi punctul culminat : fată, dacă nu-ţi convine aşa, ia-ţi lucrurile şi pleacă!
Uauuuu m-am trezit şi eu stresată, certându-mă cu ea: ea mă tot lua cu precedentele instaurate de nu ştiu cine (de ea, sunt mai mult decât sigură), eu mă chinuiam să-i explic pe un ton încă decent că nu-i normal ce-mi pretinde proprietarul (sau ea)....apoi l-am auzit şi pe soţul ei urlând în telefon: "Las-o dragă (pe mine adică), nu trebuie să-i dai explicaţii". El urla, nevastă'sa îmi transmitea....ca la nebuni Am cedat după 10 minute, mi-era să nu pleznească oamenii de atâta stres (până acum nu plezniseră de la dulciurile cu care i-am tot servit, pe care le-am dat la pachet...)
Peste 2 ore, iar telefon de la vecina: proprietarul voia să vorbim; perfect Mi l-a dat la telefon şi am simţit că ne vom înţelege....vorbea ca un om inteligent. Ne-am şi întâlnit....pentru un "bonjour". N-a durat mult, amândoi aveam treabă. După ce mi-a pupat foarte galant mâna, mi-a zis să nu-mi fac probleme în legătură cu doamna Mia (vecina!) că deh!, e cam dusăăăăă...orice nelămurire am, să-l contactez şi.....vom proceda aşa cum vreau eu
Aşa m-am lămurit în legătură cu toate nelămuririle mele: adică el e şeful, iar ea........e pensionară şi se plictiseşte îngrozitor.
N-o să plătesc abonamentul....normal
Nu m-am gândit să răspund eu la întrebarea asta......mi se întâmplă adesea şi mie să mă stresez şi să nu ştiu exact de ce!
Azi dimineaţă am asistat la o "mostră" de stres inutil: vecina aleasă să aibă grijă de apartamentul în care stau cu chirie, de proprietarul acestuia, se stresează din cauză că eu nu vreau să plătesc abonamentul pentru telefonul fix al proprietarului, telefon pe care nu-l folosesc.
Mai exact...proprietarul apartamentului este un domn care călătoreşte foarte mult în interes de afaceri. Pentru orice situaţie (gen inundaţie de la vecini), i-a lăsat cheie de la apartament unei vecine....doar CHEIE!...şi implicit responsabilitatea de a plăti "dările" către stat. În fine, nu ştiu exact "clauzele contractului verbal", ideea e că atunci când m-am mutat în apartament, m-am "trezit" cu o groază de reguli, indicaţii, dădăceli, cum n-am mai auzit în cei patru ani de când tot schimb chiriile. Cum reuşeam să spun şi eu ceva contra, cum vecina argumenta că aşa a făcut şi cu cei care au stat înainte acolo (exemple: eu citesc contoarele, index-urile, eu plătesc, voi îmi daţi apoi banii, eu am făcut nu ştiu ce contract, am procură dar e expirată etc). Una din regulile minunate este: chiar dacă nu folosesc telefonul fix, trebuie să plătesc eu abonamentul, deoarece proprietarul vrea să-şi păstreze numărul; la întrebarea mea firească: dar de ce nu-l plăteşte proprietarul?, răspunsul a fost ceva de genul: aşa au făcut şi cei dinaintea voastră Nu am văzut logica explicaţiei, care oricum nu exista!
Bun! De precizat că timp de o lună jumate nu am luat legătura cu proprietarul şi, neştiind concret tipul de legătură dintre el şi vecină, nu prea ştiam cum să procedez.
Şi a sosit şi ziua izbăvirii: luni!
Primesc telefon de la vecina cea stresată (azi mai mult ca oricând), că vine proprietarul şi vrea să vorbească cu mine, că vrea să vada apartamentul, că eu sunt plecată şi ea trebuie iar să fie intermediar...bla bla bla. Şi mă pune păcatul s-o rog să-i spună proprietarului că eu am o problemă cu plata abonamentului pentru telefonul fix. Uauuuu.....criză isterie şi punctul culminat : fată, dacă nu-ţi convine aşa, ia-ţi lucrurile şi pleacă!
Uauuuu m-am trezit şi eu stresată, certându-mă cu ea: ea mă tot lua cu precedentele instaurate de nu ştiu cine (de ea, sunt mai mult decât sigură), eu mă chinuiam să-i explic pe un ton încă decent că nu-i normal ce-mi pretinde proprietarul (sau ea)....apoi l-am auzit şi pe soţul ei urlând în telefon: "Las-o dragă (pe mine adică), nu trebuie să-i dai explicaţii". El urla, nevastă'sa îmi transmitea....ca la nebuni Am cedat după 10 minute, mi-era să nu pleznească oamenii de atâta stres (până acum nu plezniseră de la dulciurile cu care i-am tot servit, pe care le-am dat la pachet...)
Peste 2 ore, iar telefon de la vecina: proprietarul voia să vorbim; perfect Mi l-a dat la telefon şi am simţit că ne vom înţelege....vorbea ca un om inteligent. Ne-am şi întâlnit....pentru un "bonjour". N-a durat mult, amândoi aveam treabă. După ce mi-a pupat foarte galant mâna, mi-a zis să nu-mi fac probleme în legătură cu doamna Mia (vecina!) că deh!, e cam dusăăăăă...orice nelămurire am, să-l contactez şi.....vom proceda aşa cum vreau eu
Aşa m-am lămurit în legătură cu toate nelămuririle mele: adică el e şeful, iar ea........e pensionară şi se plictiseşte îngrozitor.
N-o să plătesc abonamentul....normal
Comentarii
Trimiteți un comentariu