Treceți la conținutul principal

Could be different?.....

(postare iniţială: 04 Apr 2008)

Summit-ul NATO de la Bucureşti se anunţa a fi o grea încercare pentru nervii locuitorilor din Capitală şi, de ce nu, ai autorităţilor. Se vorbea numai despre blocajele din trafic, despre suplimente de garnituri la RATB şi metrou, despre măsuri de siguranţă, poliţişti aduşi din alte oraşe, despre restricţii de circulaţie atât pentru maşini, cât şi pentru pietoni etc.

Spre surprinderea mea, în cele 3 zile de summit am avut imaginea unui altfel de Bucureşti.....aşa cum şi-l doresc mulţi, o capitală care ne este promisă de ani de zile.....un "Romanian dream", ca să zic aşa!

În primul rând, au apărut peste noapte flori de toate culorile, copaci înfloriţi (magnolii!!!), iarbă (gazon); capitala s-a transformat peste noapte într-un oraş plin de verdeaţă, cel puţin în zonele apropiate "culoarului unic". Fântânile arteziene au început din nou să funcţioneze, chiar şi când a plouat. Deci am văzut cum arată un Bucureşti "viu".

În al doilea rând, multe instituţii au fost nevoite să le acorde angajaţilor câteva zile libere. Odată cu aceştia, din Bucureşti au dispărut multe maşini. În loc de o capitală sugrumată de cozi la semafoare şi de restricţiile impuse de summit, am circulat printr-un Bucureşti aerisit, cum rar mai prinzi, seara. La metrou a fost aproape pustiu, chiar şi la orele de vârf. Mijloacele de transport de la suprafaţă au circulat, e drept, pe rute ocolitoare, dar mai bine decât de obicei.

În al treilea rând, firmele care trebuie să asigure, în general, curăţenia oraşului, au ales summit-ul pentru a-şi scoate toţi oamenii în stradă. Pentru prima oară am vazut măturătorii curăţând trotuarul de 2-3 ori în aceeaşi zi!!!! Deci am trăit să văd şi un Bucureşti curat....Nu pot să nu mă întreb: unde sunt oamenii ăştia în zilele obişnuite?

În al patrulea rând...........au fost postate forţe de ordine peste tot: nu mă refer numai la cei care au păzit imobilele populate cu demnitari străini...........mă refer la staţii de metrou, la posturile de termopan din parcuri, la străzi....E prima dată, în doi ani de stat în Bucureşti, când m-am simţit cu adevărat în siguranţă. Nu că în general aş trăi cu vreo teamă, dar am avut aşa, un sentiment de bine, când am văzut agenţii de pază patrulând pe străzi, la metrou, atenţi la orice se întâmplă......adică aşa cum ar trebui să fie mereu.

Una peste alta, summit-ul ăsta m-a făcut să văd că Bucureştiul poate arăta şi altfel. A fost un fel de materializare, în timp record, a multor proiecte urbanistice propuse de primarii care se tot succed, fără ca vreunul să reuşească să îşi materializeze schiţele de pe coli.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Cea mai mare provocare, de când sunt mamă

Photo by Katya Austin on Unsplash Cea mai mare provocare a fost și este să-mi găsesc răbdarea, s-o dozez în porții mici pe care să le iau la momentul potrivit. Este incredibil cât de mult te poate testa un copil, în ce fel te poate determina să te uiți la tine, să te vezi așa cum ești și ... să faci CEVA! Sunt gesturi și cerințe care îmi par mărunte, nesemnificative uneori dar care, pentru copilul meu, înseamnă TOTUL! Altă dată aș fi tratat cu superficialitate, acum simt că trebuie să acord importanță, să comunic, să înțeleg. Recent am citit o carte tulburătoare care tratează, în linii generale, unul dintre marile noastre defecte: superficialitatea. Cartea se numește ,,Tatăl celuilalt băiat", este scrisă de Parinoush Saniee. Este șocant câte se pot petrece într-un suflet din cauză că judecăm mult, vedem și ascultăm puțin, înțelegem mult mai puțin. Iar când sufletul este al unui copil, consecințele pot fi devastatoare.Cred ca este o carte care naște întrebări: când ai