Treceți la conținutul principal

Could be different?.....

(postare iniţială: 04 Apr 2008)

Summit-ul NATO de la Bucureşti se anunţa a fi o grea încercare pentru nervii locuitorilor din Capitală şi, de ce nu, ai autorităţilor. Se vorbea numai despre blocajele din trafic, despre suplimente de garnituri la RATB şi metrou, despre măsuri de siguranţă, poliţişti aduşi din alte oraşe, despre restricţii de circulaţie atât pentru maşini, cât şi pentru pietoni etc.

Spre surprinderea mea, în cele 3 zile de summit am avut imaginea unui altfel de Bucureşti.....aşa cum şi-l doresc mulţi, o capitală care ne este promisă de ani de zile.....un "Romanian dream", ca să zic aşa!

În primul rând, au apărut peste noapte flori de toate culorile, copaci înfloriţi (magnolii!!!), iarbă (gazon); capitala s-a transformat peste noapte într-un oraş plin de verdeaţă, cel puţin în zonele apropiate "culoarului unic". Fântânile arteziene au început din nou să funcţioneze, chiar şi când a plouat. Deci am văzut cum arată un Bucureşti "viu".

În al doilea rând, multe instituţii au fost nevoite să le acorde angajaţilor câteva zile libere. Odată cu aceştia, din Bucureşti au dispărut multe maşini. În loc de o capitală sugrumată de cozi la semafoare şi de restricţiile impuse de summit, am circulat printr-un Bucureşti aerisit, cum rar mai prinzi, seara. La metrou a fost aproape pustiu, chiar şi la orele de vârf. Mijloacele de transport de la suprafaţă au circulat, e drept, pe rute ocolitoare, dar mai bine decât de obicei.

În al treilea rând, firmele care trebuie să asigure, în general, curăţenia oraşului, au ales summit-ul pentru a-şi scoate toţi oamenii în stradă. Pentru prima oară am vazut măturătorii curăţând trotuarul de 2-3 ori în aceeaşi zi!!!! Deci am trăit să văd şi un Bucureşti curat....Nu pot să nu mă întreb: unde sunt oamenii ăştia în zilele obişnuite?

În al patrulea rând...........au fost postate forţe de ordine peste tot: nu mă refer numai la cei care au păzit imobilele populate cu demnitari străini...........mă refer la staţii de metrou, la posturile de termopan din parcuri, la străzi....E prima dată, în doi ani de stat în Bucureşti, când m-am simţit cu adevărat în siguranţă. Nu că în general aş trăi cu vreo teamă, dar am avut aşa, un sentiment de bine, când am văzut agenţii de pază patrulând pe străzi, la metrou, atenţi la orice se întâmplă......adică aşa cum ar trebui să fie mereu.

Una peste alta, summit-ul ăsta m-a făcut să văd că Bucureştiul poate arăta şi altfel. A fost un fel de materializare, în timp record, a multor proiecte urbanistice propuse de primarii care se tot succed, fără ca vreunul să reuşească să îşi materializeze schiţele de pe coli.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alerg dupa soare :)

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, re...

Ce-am trăit în ultimii 20 şi ceva de ani

Mă gândeam într-o seară că am prins ceva evenimente importante în viaţa asta. Normal, la momentul respectiv nu le-am conştientizat, dar m-a apucat un sentiment de.....câtă vreme a trecut. Mi-aduc aminte vag de cutremurul din 1986. Se pare că a fost ultimul din categoria cutremurelor puternice, cu o magnitudine de 7,1 pe scara Richter. Eram acasă, cu bunicii mei şi cu frate'meu care avea vreo 2 luni, ai mei erau duşi la o nuntă, după cum am aflat ulterior. Ei, îmi amintesc doar ca mamaie m-a trezit din somn, m-a îmbrăcat şi am coborât cu toţii în faţa blocului. Toţi vecinii se adunaseră, era curtea plină. Şi stăteam şi ne uitam în sus.....atât îmi amintesc, nu ştiu să se fi simţit vreo zgâlţâitură. Peste 3 ani a venit Revoluţia. Ţin minte că taman în ziua în care cântam eu mai cu patos, în clasa I, "trei culori cunosc pe lume" şi ţintuiam cu privirea portretul tovarăşului, s-a pornit nebunia. Am ieşit de la ore, m-am dus acasă şi l-a găsit pe tataie uitându-se la telev...

"Criticilor" mei

Sunt persoane care îmi citesc blogul şi atât. Sunt persoane care îmi citesc blogul şi simt nevoia să-mi trimită feedback-uri, pe site, pe mess sau verbal. Sunt persoane care se amuză de ceea ce scriu, care se regăsesc în ceea ce postez sau care, din contră, sunt indignate. Printre atâtea persoane, există două care merg pe principiul "un şut în fund e un pas înainte" sau "ce nu te omoară te face mai puternic" etc. Aşa stând lucrurile, persoanele în cauză, cu cele mai bune intenţii, îmi aplică psihologia inversă! Le voi numi X şi Y! X: denisa, am incercat sa citesc noul tau post ai iarasi m-am plictisit X: vroiam doar sa stii eu: multumesc, nush ce m-as face fara tine X: am dat de scroll pana am vazut niste poze cu un copil mic. X: am inchis repede pagina X: nu am mai rezistat X: nu stiu cine ar putea citi pana la capat vreun articol de acolo X: cand citesc un post de-al tau, am sentimentul ca e prima zi dupa revelion X: ma incearca un sentiment de nimicnicie, de sple...