Treceți la conținutul principal

Inocenţă


Azi, în metrou, două fetiţe frumuşele foc şi guralive îşi schimbau impresiile de după şcoală. Cred că erau în clasa I sau a II-a. Una era însoţită de tatăl ei, cealaltă de mamă. La Unirea, fetiţa şi mama ei au trebuit să coboare, ceea ce a dus la o avalanşă de bezele între pitice. Chicoteau, îşi făceau cu mâna şi îşi trimiteau pupici din tot sufletul. "Ne vedem mâineeeee, te puuup, paaaaa", repetau necontenit. Părinţii zâmbeau puţin fâstâciţi de inocentele lor manifestări. La un moment dat, tatăl a comentat in glumă: "Hai, să puneţi mâna să vă scrieţi!".

Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc...larg. Gândurile mi-au fugit când eram şi eu în clasa a V-a şi nedespărţită de colega şi sora mea de botez (adică fusesem botezate în aceeaşi apă)! Fiecare din noi era câte o Sailor (Sailor Moon), făceam o groază de tâmpenii şi consideram că prietenia noastră va dura pentru totdeauna. Aveam şi un obicei zilnic: în fiecare după-amiază, la o anumită oră, ieşeam pe balcon şi comunicam prin...bătut din palme! Stăteam relativ aproape, aşa că se auzea destul de bine. Într-un final, ne-am certat din cauza unui băiat!!!!

Şi apropo de desene animate, mi-am adus aminte de unele grozave, "Aventurierii spaţiului", eram fanul unui personaj de acolo, Topi! Şi "Candy Candy", "Sandy Bell", "Sailo Moon".....cât de minunate erau. Şi cum mai urmăream desene şi pe Rai Uno, parcă. Vai, era să uit de Ştrumfi :))

Aaaa, dar cele dinainte de Revoluţie, gen "Mihaela şi Azorel "

Ce desene animate vă aduc aminte de copilărie? Nu-i aşa că vă e dor să le revedeţi?

Comentarii

  1. Salut! Super istorioara! Cu cine stateai in banca? Cu Cristina? Cu Diana parca ai stat in cls a-4a, nu? La un moment dat memoria mi-a jucat feste, am avut impresia ca ai fost colega de banca si cu Catalina. Sau chiar ai fost??!!

    Vezi ce face varsta din oameni? Au pierderi de memorie, asa ca mine!:)) Eram niste copii atunci, mi-amintesc cu drag zilele acelea. Iti dai sema ca au trecut 20 de ani de atunci, din clasa intai? Muuuullllttt...
    Eu in cls 1-4 am stat in banca cu Ramona, apoi cu Loredana si cu Ionela Lautaru.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti mai amintesti de Captain Planet si Testoasele Ninja? Si mai era un serial de desene animate, cu o casuta zburatoare care ii ducea pe cativa copii in timpurile lui Iisus Cristos. Iar acestia erau prezenti la viata lui Iisus, logic. Oare iti mai amintesti cum se numeau? Tot de atunci stiu ca am si o Biblie a copiilor.

    Sau Tom si Jery, Ciocanitoarea Woody si alte frumoase seriale de desene animate care ne-au bucurat copilaria.

    Ce n-as da sa ma intorc la copilarie, acolo regasesc cele mai frumoase clipe din viata mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Să nu râzi, dar eu încă mă uit la Captain Planet, sunt dimineaţa pe Pro Cinema! Si da, imi aduc aminte de desenele acelea,"Casa zburatoare" http://www.trilulilu.ro/liviu2000/a6711fcce0c652. Şi mai era ceva în genu', "Cartea cărţilor" (apropo de Biblie)!

    Şi eu aş vrea să mă întorc....:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Michael Jackson - (I) Remember the time...

Îmi amintesc că aveam 10 ani, eram în clasa a III-a sau a IV-a şi eram foarte îndrăgostită de Michael..... Cred că am făcut o pasiune numai uitându-mă la promovarea concertului care urma să aibă loc în România. M-a fascinat aşa de mult, încât am reuşit să-i scriu numele corect - degeaba făceam engleză, nu reuşeam să scriu un nume străin doar auzindu-l, de obicei scriam cum pronunţam. Dar cu Michael a fost altă poveste. Offf....de câte ori am mâzgălit de atunci MICHAEL JACKSON.... cu inimioare, la sfârşitul caietelor de mate sau de română!!! Aşa pitică cum eram, am început să colecţionez, normal, poze din "Ecran Magazin" - un fel de Bravo pe acele vremuri, să port pe ascuns insigne cu Michael - că ai mei nu erau de acord. Într-o zi, am văzut în vitrina unei librării o revistă, a cărei copertă era, practic, un mic poster cu Michael. Oooo, am înnebunit, voiam şi eu. Dar cum să fac??? Ai mei erau foarte reticenţi pe atunci vizavi de tot ce produce plăcere copilului :d, aşa că am

Marea din vecini II - Balcic

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

Dincolo de granițe

  De ceva vreme lucrez la granițele personale. Acele bariere imaginare pe care să le pun pentru a-mi fi mie bine. Nu este ușor: față de cine să le țin ridicate? ori față de ce? când le cobor? cum comunic că sunt ridicate? ce spune asta despre mine? cum voi fi percepută? ce am de pierdut? dar de câștigat? ce învăț eu din asta? Nu mereu am analizat lucrurile astfel. Chiar dacă am simțit că nu îmi fac bine anumite atitudini, gesturi, vorbe, situații, am ținut barierele jos. Nu am comunicat că nu mă simt bine. Când nu am mai putut, m-am retras. Dar nu am rezolvat nimic, căci am ajuns iar în situații similare. Până când... 🔅...am conștientizat că spațiul meu personal, atât fizic cât și emoțional, este cel mai important. Și nu există niciun motiv în lumea asta pentru a permite cuiva, indiferent cine este, să ,,intre cu bocancii" în spațiul meu personal. Expresia nu îmi aparține, dar este des folosită pentru a transmite cât de puternică poate fi o asemenea intruziune. Și rezonez cu ea.